Un angajat român din patru s-a aflat într-o zonă de risc psihologic şi burnout în 2025, starea de bine a angajaţilor fiind într-o zonă funcţională, dar fragilă, potrivit Indexului stării de bine a angajaţilor români, realizat de RoCoach şi Novel Research pe un eşantion naţional de 1000 de angajaţi din mediul urban.
Deşi mai mult de 41% dintre angajaţii români au reuşit să îşi menţină un nivel rezonabil de echilibru la locul de muncă, unu din patru s-a aflat într-o zonă de risc psihologic şi burnout, în timp ce doar 30% au indicat cu adevărat o stare de mulţumire ridicată, caracterizată prin relaţii sănătoase, autonomie, claritate şi percepţie de corectitudine la locul de muncă.
Indexul stării de bine a angajaţilor români arată un scor de 70,3 puncte din 100 în 2025, ceea ce indică o siguranţă moderată, dar şi o vulnerabilitate crescută la şocuri organizaţionale precum schimbări de leadership, presiuni operaţionale sau instabilitate economică şi plasează România într-o zonă de „siguranţă moderată”.
În 2025, bărbaţii au înregistrat o satisfacţie mai mare la locul de muncă. 72,1% au indicat o stare bună şi foarte bună, segmentul de vârstă 18-29 de ani fiind cel mai mulţumit. Domeniile cu cel mai mare grad de satisfacţie la locul de muncă în 2025 au fost comerţ/vânzări (76,4%), servicii bancare şi sănătate (73,8% fiecare) şi ONG (66,6%). La polul opus, angajaţii din domeniile IT&C şi administraţie publică au înregistrat cele mici niveluri de satisfacţie.
Raportul arată că starea de bine nu este percepută de angajaţi ca un beneficiu sau un bonus, ci ca rezultatul modului în care este organizată şi condusă compania pentru care lucrează. Diferenţele de wellbeing nu sunt aleatorii şi nici strict individuale, ci urmează linii structurale clare: poziţia în ierarhie, vechimea, domeniul de activitate şi regulile formale şi informale ale organizaţiei.
În acelaşi timp, cercetarea arată că pe măsură ce vechimea angajaţilor în organizaţie creşte, starea lor de bine scade de la nivelul „excelent” la „bine”, însoţită de o creştere a zonei de tensiuni gestionabile, dar persistente. Organizaţiile reuşesc să transforme entuziasmul iniţial în stabilitate, dar nu reuşesc întotdeauna să menţină energie şi sens pe termen lung.
Conform Indexului stării de bine, în 2025 principalele surse de epuizare au fost volumul mare de muncă (23,3%), presiunea constantă a termenelor limită (19,6%), lipsa echilibrului dintre viaţa personală şi cea profesională (16,4%) şi absenţa feedbackului (9,1%). În acelaşi timp, în aproape toate segmentele analizate, şeful direct apare ca factor determinant al stării de bine a angajaţilor (19,3%).