Sfântul Ierarh Vasile cel Mare (pomenit în calendarul creştin-ortodox la 1 ianuarie) s-a născut în anul 330 d.Hr., în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi în rândurile sfinţilor.
Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe fraţi pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol şi la Atena, unde leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, după care se întoarce în Cezareea, unde predă pentru o scurtă vreme Retorica. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credinţa creştină, împarte partea sa de avere celor săraci, după care se retrage în anul 358 la o mănăstire din Pont, unde duce o viaţă de asceză şi rugăciune. După o călătorie la marile mănăstiri şi schituri din Egipt, s-a întors în Pont şi redactează prima sa scriere privitoare la viaţa de obşte din mănăstire, numită ”Regulile vieţii monahale”.
În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi a fost hirotonit preot, aducându-şi o contribuţie importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Pastoraţia pe care o începe de acum înainte a fost dedicată îndeosebi celor nevoiaşi, organizând renumitele azile, spitale şi case de reeducare a celor căzuţi moral, toate grupate sub denumirea de ”Vasiliade”. Deosebit de energice au fost însă şi misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot şi apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acţiuni de combatere a unor eretici şi de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme.
Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referinţă în istoria creştinismului universal. Scrierile sale conţin lucrări de dogmatică profundă, precum ”Contra lui Eunomiu” sau ”Despre Sfântul Duh”, lucrări ascetice, ca ”Regulile vieţii monahale”, ”Despre judecata lui Dumnezeu”, comentarii, ca ”9 Omilii la Hexameron”, numeroase cuvântări şi epistole. A avut o contribuţie deosebită la structurarea slujbelor bisericeşti, alcătuind o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele.
Un număr de 513.186 de români îşi sărbătoresc onomastica pe 1 ianuarie, cu ocazia sărbătorii Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.
Este vorba despre 435.346 bărbaţi şi 77.840 de femei, informează Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
La bărbaţi, cel mai des întâlnit prenume este Vasile – 413.983 de persoane.
Alte nume derivate, mai des întâlnite la bărbaţi, sunt Sică – 367, Sile – 438, Silică – 219, Vasi – 131, Vasilică – 20.208.
Poartă prenumele Vasilica 74.967 de femei.
Printre femei se întâlnesc mai des şi următoarele prenume: Suca – 827, Silica – 506, Vasi – 23, Vasilica – 317, Vasilca – 1.200.