Vasile Ionescu a crescut în comuna Tulnici, județul Vrancea. Ulterior, a urmat cursurile Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași.
La sfârșitul adolescenței, a devenit pasionat de cultura strămoșilor săi romi. A înființat un ziar rom, însă inițiativa nu a avut succes. Ulterior, a devenit director general al Bachtv, o televiziune privată care și-a încetat rapid emisia din cauza lipsei resurselor financiare.
Activ în mișcarea civică romă începând din ianuarie 1990, Ionescu s-a implicat în inițiative editoriale și culturale, printre care publicația bilingvă Aven Amentza („Veniți cu noi”), lansată la București la 24 mai 1990, inițiativă editorială asociată activității sale. Publicația aborda subiecte legate de identitatea culturală, istoria și drepturile romilor.
Între 2003 și 2004, a făcut parte din Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, prezidată de Elie Wiesel. Comisia a cercetat persecuțiile și deportările evreilor și romilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
A desfășurat activități în cadrul Ministerului Culturii, ca specialist în problematica romilor. A fost fondator și director general al Agenției rromilor pentru comunicare, mediere și media (cunoscută și sub numele de Romanothan), o organizație neguvernamentală din România, cu activitate în domeniul culturii și drepturilor romilor.
În activitatea sa publică a abordat teme precum discriminarea etnică, memoria deportării romilor în Transnistria și consecințele istorice ale robiei romilor. A abordat dificultățile întâmpinate de elevii romi în sistemul educațional, formarea unei elite intelectuale rome și rolul bilingvismului în păstrarea identității culturale. Vasile Ionescu a considerat decolonizarea culturală și lupta împotriva rasismului, precum și pentru o demnitate egală și garantată prin lege, drept condiții indispensabile pentru diminuarea resentimentelor și acceptarea în societate a „cetățenilor invizibili”.
A colaborat cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” în cadrul proiectului ROM(a)NOR Interferences, desfășurat în parteneriat cu instituția norvegiană Anno – Museene i Hedmark. În cadrul proiectului, Ionescu a contribuit la documentarea istoriei lui Lazăr Năftănăilă și la cercetarea patrimoniului asociat acestuia. Potrivit echipei proiectului, după identificarea casei lui Năftănăilă din localitatea Calbor, județul Brașov, Ionescu a sprijinit aprofundarea cercetării istorice și stabilirea legăturilor cu familia acestuia. Casa lui Lazăr Năftănăilă a fost ulterior integrată în patrimoniul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.