Analiza începutului de an

M-am analizat și mi-am făcut o listă, pentru început de an, ca să îmi observ trăirea de anul trecut…
Mi-am regretat greșelile… pe care le-aș fi putut evita, dar nu am făcut-o.
Am regretat faptul că am judecat fără să cunosc îndeajuns… și chiar dacă aș fi cunoscut, judecata nu îmi aparține… totuși, am judecat.
Am regretat momentele în care am căutat orice fel de motiv pentru a mă absolvi pe mine… și a învinovăţii pe altul.
Am regretat timpul care nu l-am dedicat mai mult citirii… sau în care nu am scris mai mult…
Uneori, am regretat ce am scris… sau am regretat faptul că am corectat ce am scris… că nu am lăsat sinceritatea să se oglindească în cuvinte…

Regret și acum, iluziile pe care le-am acceptat în viața mea de-a lungul anului ce a trecut, și faptul că nu am avut puterea să renunț la a mai răscoli prin cenușa lor mai târziu…
Îmi pare rău pentru cei care poate au realizat că timpul în prezența mea nu le-a adus mult câștig… dar nu pot uita pe cei care mi-au bucurat sufletul cu prezența lor…
Regret pentru încrederea pe care mi-am pierdut-o… sau pentru încrederea pe care alții o au în mine, au pierdut-o…
Regret faptul că mi-am dorit mai mult, că nu m-am mulțumit cu destulul pe care îl aveam…
Îmi pare rău pentru că mai mult m-am comparat cu ceea ce pot alții mai bine să facă, decât cu ceea ce pot eu să fac… puteam, valorificându-mi darul mai mult, să clădesc mai mult și mai bine…

Regret sufletele care au rămas în urmă sub o cruce albă, și pe care nu le-am îmbrățișat când ne-am văzut ultima dată…
Regret acele prietenii care s-au destrămat și pe care, dacă mă smeream mai mult, poate le aveam și astăzi…
Regret momentele în care am vrut să renunț… în care credeam că durerea mă poate învinge…
Regret toate căderile…
Uneori regret cuvintele de reproș la adresa celor din jur, rostite fără să înțeleg că unii oameni te iubesc, dar nu știu să arate…
Regret și întrebările pe care le-am ignorat, la care nu am căutat răspuns îndeajuns…
Regret răspunsurile amânate…
Regret lecțiile pe care le-am învățat și pe care apoi le-am uitat…
În acest nou an, dorința mea, este să uit toate regretele și părerile de rău… să învăţ din ele dar să nu trăiesc cu ele.
Așa că, în acest nou început vreau să investesc tot timpul meu cu rost…
Orice faptă, vreau mai întâi să o gândesc de două ori…
Vreau să zâmbesc și celui care mă rănește.
Vreau să iubesc… nu să judec.
Vreau să-mi recunosc mereu greșeala… și să mă sacrific pe mine pentru alții.
Vreau, ceea ce scriu, să nu mai corectez… să scriu mereu, așa încât atunci când voi reciti să mă regăsesc…
Îmi voi cântări cuvintele și voi vorbi doar când gândul meu este de încurajare.
Voi încerca să folosesc învățăturile zilnice din lecțiile pe care le voi primi…
Și voi prețui fiecare dar, încercând să-l înțeleg cât mai mult… pe deplin!
Dar, chiar dacă vor veni furtuni, să nu uitați…
Cel ce trăieşte în noi, este mai tare decât duhul acestui veac!