Nu voi încerca să descriu sau să intru în amănuntele marii tragedii, din 30 octombrie, unde au pierit atâtea suflete ci vreau să explic, poate simplist, ce simt, ce gândesc şi ce-mi doresc să învăţăm cu toţii din această tragedie. Toate mârşăviile, infracţiunile şi nelegiuirile, ale tuturor celor implicaţi, trebuiesc drastic pedepsite imediat. Sigur că politicul are, vrând nevrând o implicare aici, şi presupun că toţi cei vinovaţi vor fi demascaţi şi condamnaţi, exemplar.
Sigur, că toţi „conţopiştii” din administraţie şi cei ce au organizat acest dezastru vor fi obligaţi să răspundă, dar, problema capitală a acestei ţări, pe lângă suferinţă, durere şi emoţia acestei tragedii, avem obligaţia să ne asumăm cu toţii o nouă rânduială şi concepţie despre viaţă.
Societatea noastră s-a degradat şi am ajuns cu toţii, vasalii propriei noastre neputinţi. Ignoranţa, complicitatea şi lipsa de caracter, demnitate şi educaţie, ne-am târât în mizeria şi nesiguranţa în care trăim. Unde e rigoarea şi disciplina necesare pentru construcţia unei societăţi solide, moderne şi dinamice?
Ne complacem într-o zonă de mediocritate vecină cu primitivismul şi barbaria. Dar, avem pretenţia să fim respectaţi şi adoptaţi de către o familie europeană altfel gândită şi construită decât înţelegem noi. Ce facem?
Va trebui să ne asumăm, cu toţii, o astfel de mentalitate pentru a avea dreptul să avem şi pretenţii, să construim temeinic, încet şi cu „cap” şi asta nu se poate realiza decât cu oameni competenţi, educaţi şi demni de încredere, nu cu parveniţi, veleitari, mediocrii şi neamuri proaste, cum din păcate avem parte acum prin edili, funcţionari şi demnitari care fac parte dintr-un grup de interese, traspartinice şi care poluează toxic societatea românească. Dacă nu se va întâmpla nimic şi toate vor rămâne la fel, să nu vă mai întrebaţi de ce România, nu va trece examenul pentru a deveni o ţară civilizată, respectată şi pusă la locul cuvenit.
Deci, ori faceţi efortul să ajungeţi la o viaţă decentă sau rămâneţi la lumina lumânării, a victimelor de care, într-un fel sau altul suntem vinovaţi cu toţii, fraţilor!
