Ziua Sfântului Valentin sau Ziua îndrăgostiţilor este sărbătorită la 14 februarie, în fiecare an, când milioane de felicitări scrise sau electronice sunt trimise de îndrăgostiţi. Apreciate sunt şi cadourile care cuprind flori, şampanie şi ciocolată. Valentine’s Day este văzută şi ca ziua în care membrii familiei îşi arată dragostea unul faţă de celălalt, dar şi faţă de prieteni. Unele tradiţii includ şi cadouri pentru copii, iar altele, dovezi de apreciere între prieteni. În acelaşi timp, multe ţări au propria lor sărbătoare dedicată iubirii. Românii sărbătoresc la 24 februarie, Dragobetele, care păstrează unele atribuţii ale zeului dragostei în mitologia romană, Cupidon, fiind patronul dragostei şi al bunei dispoziţii.
Cea mai veche dintre legendele legate de originile acestei sărbători provine din perioada romană, când avea loc manifestarea păgână Lupercalia, ce marca venirea primăverii, cu ritualuri de fertilitate şi găsirea perechii. Această sărbătoare era populară şi a continuat să fie celebrată mult timp şi după răspândirea creştinismului în Imperiul Roman, potrivit https://www.nationalgeographic.com/.
Abia la sfârşitul secolului al V-lea, Papa Gelasius I a decis să pună capăt manifestărilor păgâne ale Lupercaliilor, declarând ca ziua de 14 februarie să poarte numele Sf. Valentin şi să fie dedicată martiriului său.
Lista martirilor romani consemnează doi sfinţi, ce poartă numele Valentin, sărbătoriţi la 14 februarie. Primul enunţ arată că: „Pe 14 februarie, pe Via Flaminia din Roma, Sfântul Valentin, preot şi martir, după ce a săvârşit diferite minuni vindecătoare, şi cunoscut pentru cultura sa, a fost ucis prin decapitare sub Claudius Caesar”. Cel de-al doilea spune: „Pe 14 februarie, la Terni, după ce a fost puternic bătut, Sfântul Valentin a fost întemniţat şi întrucât ei (răpitorii săi) nu au putut să-i învingă rezistenţa, l-au târât în secret din închisoare la miezul nopţii şi l-au decapitat la ordinele lui Placidus, prefectul Romei”, potrivit https://www.vaticannews.va/.
Povestea lui Valentin, preotul roman, datează din jurul anului 270 d.Hr., în timpul persecuţiilor împăratului Claudius Gothicus. Valentin era bine cunoscut pentru sfinţenia sa şi împăratul, intrigat de faima lui, l-a invitat la palat, spunându-i că ar trebui să-i adore pe zei. Însă Valentin a afirmat cu curaj şi fermitate că a fost o pierdere de timp închinarea zeilor, deoarece Iisus Hristos a adus singura speranţă adevărată şi promisiunea unei lumi mai bune. Împăratul a fost impresionat de credinţa lui Valentin şi l-a încredinţat unui nobil roman pe nume Asterius, căruia i-a ordonat să-l convertească. Asterius avea o fiică care era oarbă de la vârsta de doi ani. Valentin s-a rugat pentru ea şi fata şi-a recăpătat vederea. În faţa acestui miracol, Asterius s-a convertit la creştinism împreună cu întreaga sa familie. Când a auzit de convertirea lor, împăratul Claudius l-a condamnat pe Valentin să fie decapitat. Execuţia a avut loc pe Via Flaminia din Roma. A fost înmormântat în apropiere şi în curând a fost construită acolo o biserică în cinstea lui.
În ceea îl priveşte pe episcopul de Terni, povestea sa are loc aproximativ 70 de ani mai târziu. Valentin a fost invitat la Roma de către filosoful Crato, profesor de retorică, greacă şi latină. Acesta avea un fiu pe nume Cheeremon, care suferea de o deformare fizică ce îl obliga să-şi ţină capul între genunchi. Niciun doctor nu reuşise să-l vindece. Crato i-a promis lui Valentin jumătate din posesiunile sale dacă îi vindeca fiul. Însă, Valentin i-a explicat că nu bogăţia lui inutilă va fi cea care l-ar vindeca pe băiat, ci credinţa lui în singurul Dumnezeu adevărat. Valentin s-a rugat apoi pentru băiat care şi-a recăpătat sănătatea. Mişcaţi de această minune, Crato şi toată familia sa au fost botezaţi de episcop, împreună cu trei studenţi greci, Procul, Efeb şi Apollonius. Abbondius, un alt student, fiu al prefectului Romei, Furious Placidus, a îmbrăţişat şi el creştinismul. Potrivit surselor, Placidus a deţinut funcţia între anii 346-347 d.Hr., aşa că aceasta este data istorică asociată cu martiriul lui Valentin. Placidus a fost devastat de convertirea fiului său. L-a arestat şi decapitat pe Valentin pe Via Flaminia din Roma. Execuţia s-a făcut noaptea pentru a evita reacţia numeroasei, de acum, componente creştine a oraşului. După o scurtă ceremonie pe locul martiriului său, Procul, Efeb şi Apollonius au dus trupul martirului la Terni şi l-au îngropat în afara oraşului. Dar la Terni, consulul Lucentius, i-a arestat pe toţi trei şi, înainte ca populaţia să-i poată elibera, i-a decapitat. Când au aflat de execuţie, oamenii i-au îngropat pe noii martiri în mormântul lui Valentin.
Există prea multe legături între poveştile celor doi Valentini, inclusiv locurile lor de martiriu şi înmormântare, pentru a nu crede că sunt una şi aceeaşi persoană. Ambele dau mărturii eroice de credinţă, amândoi efectuează o vindecare miraculoasă care provoacă convertiri şi amândoi sunt martirizaţi prin tăierea capului pe Via Flaminia din Roma.
Ordinul Benedictin a fost cel care a întreţinut povestea Sfântului Valentin din Terni în Evul Mediu şi care a răspândit cultul Zilei Îndrăgostiţilor în mănăstirile benedictine din Franţa şi Anglia. Tradiţia de a fi patronul îndrăgostiţilor îşi găseşte originea într-un text antic, în limba engleză, al poetului medieval Geoffrey Chaucer (cca. 1373-1400). Versurile poemului său, intitulat „Parlement of Foules” (cca. 1380), reflectau credinţa larg răspândită în Evul Mediu că păsările îşi alegeau perechea la mijlocul lunii februarie. La mijlocul lunii februarie, într-adevăr, natura începe să se trezească din somnul iernatic, aşa că Sfântul Valentin a devenit sfântul care anunţă primăvara care vine – motiv pentru care este reprezentat uneori ţinând soarele în mână, se arată pe https://www.vaticannews.va/.
În 1415, Charles, duce de Orleans, închis în Turnul Londrei, în urma capturării sale în Bătălia de la Agincourt, i-a scris un poem soţiei sale, Bonne de Armagnac. În poemul scris în limba franceză, Charles a folosit termenul de „valentină” referindu-se la soţia sa. Cei doi nu s-au mai revăzut, dar mesajul scris a înfruntat trecerea timpului şi, astăzi, face parte din colecţia de manuscrise a Bibliotecii Britanice din Londra, notează https://www.history.com/.
În Statele Unite ale Americii, felicitările de Ziua Îndrăgostiţilor nu au câştigat popularitate până la războiul civil, când îndrăgostiţii au început să îşi trimită note scrise de mână. Abia la începutul anilor 1900, felicitările au fost produse în masă pentru marcarea acestei sărbători.
Din ce în ce mai populară la nivel mondial, Ziua Îndrăgostiţilor este celebrată în mai multe ţări europene, între care şi România, dar şi în ţări de pe continentul asiatic, precum China şi Coreea de Sud, în America de Sud şi Africa, Australia. În ţări precum Indonezia, Arabia Saudită şi Malaezia, sărbătoarea contrazice aspecte ale religiei lor, iar unele ţări rezistă Zilei Îndrăgostiţilor din motive politice, potrivit https://www.nationalgeographic.com/.