Ziua internaţională pentru abolirea sclaviei este marcată în fiecare an, pe 2 decembrie, pentru a marca data la care a fost adoptată Rezoluţia 317(IV) din 1949 de către Convenţia Naţiunilor Unite pentru suprimarea traficului de persoane şi a exploatării prin prostituţie, potrivit site-ului un.org.
În mesajul său din 2021, de Ziua internaţională pentru abolirea sclaviei, secretarul general al ONU, António Guterres, a transmis că această zi „este o zi de comemorare şi de recunoaştere şi un apel urgent la acţiune”. „Nu trebuie să uităm niciodată suferinţa incomensurabilă a milioane de bărbaţi, femei şi copii africani, trăită sub auspiciile comerţului transatlantic cu sclavi. (…) Le aducem un omagiu celor care şi-au sacrificat viaţa în căutarea universală a libertăţii. (…) Unii ar putea crede că sclavia este un fenomen care aparţine trecutului, însă acest rău continuă să distrugă lumea modernă. Munca forţată, traficul de persoane în scopul exploatării – inclusiv exploatarea sexuală, căsătoria forţată, munca copiilor – şi recrutarea copiilor în conflictele armate – sunt toate manifestări contemporane ale sclaviei. Toate sunt crime şi încălcări flagrante ale drepturilor omului”, a mai transmis secretarul general al ONU, în mesajul său din 2021.
ONU atrage atenţia asupra faptului că sclavia nu este o relicvă istorică. Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii, 50 de milioane de oameni din toată lumea sunt victime ale sclaviei moderne. Deşi fenomenul sclaviei moderne nu are o definiţie legală, acesta este folosit ca termen umbrelă pentru a acoperi practici precum munca forţată, căsătoriile forţate sau traficul de persoane. Aceste fenomene se referă la acele situaţii în care exploatarea unei persoane nu poate fi contracarată ca urmare a ameninţărilor, violenţei, coerciţiei, sau abuzului de putere, scrie site-ul un.org.
Ultimele estimări publicate în studiul „Global Estimates of Modern Slavery”, din septembrie 2022, arată că, în 2021, munca forţată şi căsătoriile forţate au crescut semnificativ în ultimii 5 ani, potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Walk Free şi Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie. Astfel, dintre cele 50 de milioane de victime ale sclaviei moderne, 28 de milioane de persoane se află în muncă forţată şi 22 de milioane în căsătorii forţate, conform https://www.ilo.org/.
Numărul persoanelor aflate în sclavie modernă a crescut semnificativ în ultimii cinci ani, încă 10 milioane de oameni fiind în sclavie modernă în 2021, comparativ cu estimările globale din 2016 (40 de milioane). Femeile şi copiii rămân disproporţionat vulnerabili. Majoritatea cazurilor de muncă forţată (86%) se regăsesc în sectorul privat, în timp ce munca forţată impusă de stat reprezintă 14%. Aproape una din 8 persoane care se află în muncă forţată sunt copii (3,3 milioane). Mai mult de jumătate dintre aceştia sunt în situaţii de exploatare sexuală comercială, mai arată studiul citat mai sus.
Raportul „Global Estimates of Modern Slavery”, publicat de ILO, propune şi o serie de acţiuni recomandate, care să reducă semnificativ la încetarea fenomenului de sclavie modernă. Aceste acţiuni includ: îmbunătăţirea şi aplicarea legilor şi a inspecţiilor privind munca; încetarea muncii forţate impuse de stat; măsuri mai puternice de combatere a muncii forţate; extinderea protecţiei sociale şi consolidarea protecţiei juridice, inclusiv creşterea vârstei legale de căsătorie la 18, fără excepţie. Alte măsuri includ abordarea riscului crescut de trafic şi muncă forţată pentru lucrătorii migranţi, promovarea recrutării echitabile şi etice şi un sprijin mai mare pentru femei, fete şi persoane vulnerabile, mai scrie site-ul ILO.
Organizaţia Internaţională a Muncii a adoptat şi un nou protocol obligatoriu din punct de vedere juridic, menit să consolideze eforturile globale de eliminare a muncii forţate, care a intrat în vigoare în noiembrie 2016.
Din punct de vedere legal, din 1981, sclavia nu mai este legală în niciun stat al lumii, Mauritania fiind ultimul stat care a abolit acest fenomen. În practică, sclavia se menţine, fiind ascunsă sub diverse denumiri. Sclavia a evoluat şi s-a manifestat în diverse forme de-a lungul istoriei, însă în timp ce formele tradiţionale ale sclaviei sunt extrem de rare în zilele noastre, există încă multe forme contemporane sub care fenomenul se manifestă.
Robia în țările române a existat în decursul existenței Principatelor Române: Transilvania, Moldova și Țara Românească, până la desființarea sa în 1786 în teritoriile Imperiului Austriac de către Iosif al II-lea, 1855 în Moldova, și 1856 în Țara Românească de către Barbu Știrbei.
În anul 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românească, a avut loc dezrobirea romilor, fiind prima mare reformă socială, când cetățenii aceleiași țări aveau aceleași drepturi, fără nici o discriminare.