Connect with us

Asul de trefla

Vieţi irosite: comunitatea de romi din Dealu Burla, una dintre cele mai sărace din judeţ

 

Pe-o coamă înfoiată de pământ, câteva sute de romi, dintre care jumătate sunt copii, trăiesc desprinşi de timp. Majoritatea caselor sunt însăilări din nuiele şi lut de un galben-ars care se desface în băşicuţe seci. Uneori, pur şi simplu se surpă sau ard ca torţele. Când intri, căldura şi mirosul îţi lipesc instantaneu epiglota de cerul gurii. Copilaşii sunt peste tot, printre pui de căţei, găini, buruieni aţoase, cai, rufe şi praf. O fântână verde se ridică viguros la o margine de drum, îmbietoare ca o promisiune electorală. Aerul moale şi muştele se împletesc şi se generează reciproc – de fapt, senzaţia exactă e că muştele sunt al doilea aer. Bine aţi venit în realitate – aici e Dealu Burla, Suceava, una dintre cele mai sărace comunităţi din judeţ. Burlă înseamnă glumă, minciună. Locul este parcă predestinat. Aici, un copil mănâncă, de obicei, o singură dată, seara, şi se bucură dacă îi scrii numele pe o foaie de hârtie şi i-o dai lui  de tot. Ca şi cum i-ai fi dăruit o jucărie grozavă. Aici, acum o vreme, o fată a cerut anticoncepţionale, să nu mai tot rămână gravidă. I s-a explicat cum să le ia. Le-a înghiţit pe toate în aceeaşi zi. Aici, speranţa se măsoară în alocaţii şi indemnizaţii. Tot aici, fetiţe de câţiva ani umblă desculţe, prin colbul drumului, în rochiţe murdare de prinţese. Altele poartă papucei de plastic albastru, chinuitor. Nimeni nu mai ştie dacă e adevărat sau doar o legendă a satului, dar pare-se că, la începutul anilor ’30, rromii au fost scoşi din satul apropiat din cauză că unul violase o româncă. Erau vreo 10-15 familii atunci. Întâi s-au aciuat prin păduri, apoi au început să-şi facă locuinţe pe culmea dealului. Acum sunt vreo 500 de suflete, aproape jumătate copii. Rromii de aici muncesc cu ziua pe la oameni din satele apropiate, iar cu banii cumpără mâncare. Pentru haine şi altele, nu prea mai ajung. De altfel, foarte puţini dintre bărbaţii din Dealu Burla sunt angajaţi. În cazul femeilor, nici nu se pune problema. Majoritatea sunt obişnuite să nască şi să crească copii. Contracepţia, pentru unele fete, înseamnă „pastilele alea pe care nu ştie soţul că le iau”. Pentru femeile mai mature, soluţiile pot deveni ingenioase. La 43 de ani, cu 7 copii răsfiraţi prin curte şi prin locuinţa minusculă, o femeie ne spune reţeta ei: „Dorm singură, domnule!”. Unii dintre copiii care se joacă prin sat nu ştiu când e ziua lor sau în ce an s-au născut. Unii nu sunt obişnuiţi nici măcar să fie atinşi. Cititul şi scrisul se lipesc greu de ei, din cauză că zilele de şcoală sunt întrerupte de zilele în care părinţii îi iau la munca de zilieri. Şi golurile nu mai pot fi umplute. Pentru cazuri de acest fel, Asociaţia OvidiuRo a creat un program prin care le oferea părinţilor un voucher lunar de 50 de lei pentru fiecare copil care merge la grădiniţă. Între timp, programul a devenit lege şi este implementat în toate zonele defavorizate din România. Veniturile unei familii de rromi  din Burla depind de numărul de copii şi dacă aceştia sunt sau nu înregistraţi la naştere. Fără certificatul de naştere, părinţii nu pot să încaseze alocaţia de stat. De asemenea, Primăria le oferă ajutoare sociale. Unii muncesc ca zilieri şi vreo doi tineri au reuşit să se angajeze ca salahori la un depozit de materiale de construcţii din Rădăuţi, cu salariul minim pe economie. Dacă-i întrebi, spun mândri că iau salariul o dată pe lună, „ca oamenii”. Lucrătorii sociali zic că unul dintre motivele pentru care, de multe ori, rromii din astfel de comunităţi nu reuşesc să se ţină de un loc de muncă e tocmai acesta – că salariul se ia o dată pe lună, nu în fiecare zi, cum sunt ei obişnuiţi. Majoritatea familiilor din Dealu Burla au curent electric în case (sunt multe excepţii), însă puţini au şi contract cu Electrica – în general, iau de la vecini şi împart facturile.

Înapoi în comunitate, oamenii se pregătesc să meargă la casa de rugăciune. De două ori pe zi, cei care s-au pocăit ascultă rugăciunea rostită de un predicator-rrom. „Le spun! Să meargă la muncă, să-şi găsească loc de muncă! Să fie mai înţelegători, să nu-şi bată nevestele, să se spele şi să-i spele pe copii, să nu fie cu capul ca măturoaiele!”, spune el. Atlasul Zonelor Rurale Marginalizate arată că în România există aproximativ 200 de localităţi precum Dealul Burla, în care nivelul de sărăcie e alarmant. Pentru a le ajuta, Guvernul a lansat Pachetul naţional anti-sărăcie, care urmăreşte mai ales protejarea copiilor. Dar fără intervenţii de lungă durată, constante şi convergente, oamenii din aceste comunităţi nu au nicio şansă. Depind de indemnizaţiile sociale – care îi stimulează să nu muncească – şi rămân pradă bolilor, mizeriei şi analfabetismului. Singurele perioade când autorităţile locale îşi aduc aminte de ei şi îi vizitează grijulii sunt cele premergătoare alegerilor.

LUCIAN DIMITRIU

Continue Reading
Click to comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendință