Deşi nu se numără printre cele mai cunoscute din lume, steagul romilor de pretutindeni există încă din anul 1931.
La început a fost adoptat mai degrabă într-o manieră sentimentală, urmând ca oficial să fie îmbrăţişat abia 40 de ani mai tarziu, la primul Congres Mondial al Romilor, desfăşurat pe parcursul a trei zile, lângă Londra.
De altfel, Congresul Mondial al Romilor din anul 1971 a fost şi ocazia adoptării imnului internaţional al romilor, “Gelem, gelem”.
Steagul romilor de pretutindeni este reprezentat de două benzi orizontale – una verde, cealaltă albastră –, iar în centru are imaginea unei roţi cu spiţe. Desigur, steagul de astăzi al romilor de pretutindeni seamănă, şi nu întâmplător, cu cel al Indiei, ţara de origine a romilor din zilele noastre. Culoarea verde de pe steag este simbolul pământului-mamă; albastrul face trimitere la cerul-tată şi la Dumnezeu, iar roata aminteşte de peregrinările de veacuri ale acestui popor.
După mai mult de două decenii de la primul Congres Mondial al Romilor, adică în aprilie 1990, a fost oficializat şi alfabetul international standardizat al limbii romani. Şaptesprezece specialişti în domeniu, din mai multe ţări, au semnat decizia de oficializare a acestuia, în prezenţa unui observator al UNESCO.
Deşi au abia de câteva decenii un imn, un steag, un alfabet şi o zi internaţională numai a lor, romii au împlinit în 2002 nu mai puţin de 1.000 de ani de la atestarea lor în Europa.
Sursa: Talida Stănică, „Kestiuni rome. O incursiune în cultura, istoria și tradițiile romilor”, București, 2014