Fuste viu colorate, lungi, crete si voluminoase, din zeci de metri de material si cu sute de pliseuri sunt realizate manual la singurul magazin din Europa de costume tiganesti deschis la Arad de doi soti care au comenzi de pe tot continentul. Pentru o mireasa se comanda cel putin zece tinute.
Sotii Damian, care sunt romani, locuiesc in cartierul aradean Bujac, unde traiesc si foarte multi romi, asa ca de-a lungul anilor ei au inceput sa le cunoasca foarte bine traditiile, devenind fascinati de tinutele pline de culoare ale femeilor, mai ales ale celor din neamul gaborilor. Pana in urma cu opt ani, Stefan si Simona Damian nu au avut nici o legatura cu meseria de croitor. El a fost toata viata sofer, iar femeia a fost contabila. Au decis sa isi faca propria afacere, iar romii din cartier au fost sursa lor de inspiratie. „Din primul moment in care am pus mana pe o masina de cusut am lucrat o fusta tiganeasca. Am vrut sa vedem daca am avea clienti, stiind de la vecini ca e greu sa-si procure costumele traditionale. Asa au inceput sa vina gaboritele din tot cartierul pentru a le lua masurile, iar mai tarziu comenzile au venit din Franta, Germania, Italia, Spania si chiar de la Moscova”, povesteste Simona Damian. Inceputul nu a fost deloc usor, pentru ca fustele lungi si crete, voluminoase, cu sute de pliseuri, viu colorate si cu imprimeuri inseamna ore sau chiar zile de munca.
Am invatat meseria cu ajutorul clientelor noastre, ne-au ajutat criticile lor. Pentru ca, sa stiti, gaboritele sunt foarte pretentioase si cauta perfectiunea. Se uita la fiecare pliseu, sa fie perfect. Ele ne-au explicat ce vor si, chiar daca a fost foarte greu la inceput, atat ca volum de munca, cat si ca stres provocat de pretentiile ridicate de catre cliente, primii bani incasati ne-au dat un imbold”, spune Simona Damian. Ea recunoaste ca la prima fusta a lucrat doua saptamani, pentru ca a avut peste 200 de pliseuri, iar fiecare se face manual, pentru ca toate sa fie egale. „Pliseurile se fac foarte greu, pentru ca fiecare se prinde in sapte-opt ace. O fusta poate avea pana la 16 metri de material, adica vreo 16 metri patrati, iar dupa ce se prind pliseurile, la fiecare se foloseste fierul de calcat. Dupa opt ani, lucrurile merg mult mai bine, iar aceeasi treaba o fac in cateva ore”, explica proprietara afacerii. De sarbatori, femeile rome fac coada in fata magazinului pentru a-si lua vesminte noi. In al doilea an, cei doi soti si-au deschis un magazin exclusiv de vesminte tiganesti, aflat in fata atelierului in care lucreaza. „Este singurul magazin din Europa de costume tiganesti. La noi in tara mai exista croitorese care fac astfel de tinute, dar nu si magazine, iar in tarile occidentale nici nu se confectioneaza astfel de haine”, spune Stefan Damian. Ideea deschiderii unui magazin specializat a plecat de la nevoia clientelor de a proba cat mai multe vesminte inainte de a se decide.
„Clientele care veneau la atelier ziceau ca le-ar placea sa aiba un magazin, sa mearga la fel ca romancele sa probeze fustele privindu-se in oglinzi. Atunci ne-a venit ideea de a deschide un magazin doar pentru hainele tiganesti. Imi amintesc ca in urma cu doi ani, inainte de Anul Nou, in fata magazinului se formase coada. Doamnele voiau sa aiba tinute noi la petreceri si domnii le insoteau. Chiar se certasera in fata magazinului de teama ca cei din fata sa nu cumpere tot. Ne-am pus intrebarea daca ar trebui sa limitam numarul de articole vandute unei persoane, ca sa calmam spiritele”, povesteste proprietara magazinului. Insa familia Damian, care si-a angajat trei croitorese pentru a face fata cererii, lucreaza zilnic de la cinci dimineata pana aproape de miezul noptii. Cand au comenzi pentru evenimente speciale, precum nunti sau botezuri si angajatele fac ore suplimentare. „Niciodata nu luam comenzi pentru doua nunti in acelasi timp, pentru ca e foarte mult de lucru, iar clientii sunt pretentiosi si mai fac schimbari de ultim moment. La o nunta, doar pentru mireasa se comanda cel putin zece randuri de tinute. Traditia cere ca parintii mireului sa asigure zestre miresei, iar pentru o nunta care a fost in 23 august am avut o comanda de 23 de randuri de tinute pentru mireasa, fiecare compusa din fusta, sort si batic”, spune croitoreasa. Mireasa poarta o costumatie viu colorata, cu mult rosu, care poate fi confundata usor cu tinuta de zi, dupa cum spune croitoreasa. „Important este ca tinuta sa fie noua. Iar ceilalti clienti ai mei nu se supara niciodata daca le amanam comenzile pentru ca intervine o nunta. Pentru ei, acest eveniment e foarte important si respectat, asa ca inainte de nunti las orice alte treburi deoparte. Uneori, tiganii ma suna din timp pentru a se programa la croitoreasa, iar in functie de asta cuscrii stabilesc data nuntii”, spune Simona Damian. Precum creatiile marilor case de moda, cele ale familiei Damian sunt copiate De curand, hainele facute de sotii Damian au devenit un brand cu eticheta pe care scrie: „Simona. Arad”. Motivul etichetarii creatiilor nu tine de promovarea numelui, ci de orgoliile clientelor care au platit bani grei pentru a-si face haine la comanda, in timp ce altele din comunitate doar s-au laudat ca au cumparat vesminte „de la Simona”, dar si le-au facut singure.
„Intre tigancile din cartier a devenit un fel de fala sa-si cumpere fustele de la noi, iar cand se intalnesc isi studiaza costumele. In mod surprinzator, au aparut si falsuri: multe tiganci se laudau ca au cumparat haine facute de mine, dar erau materiale de calitate mai slaba si care nu erau croite cum trebuie. De aceea am fost nevoiti sa punem o eticheta personalizata, iar clientele noastre chiar ne-au rugat ca eticheta sa nu fie ascunsa, ci in fata, la baza fustei. Asa, cand se intalnesc intre ele, doar trag sortul si isi arata eticheta”, spune Simona Damian. „Eu viu la doamna sa cumpar de cativa ani, ca altfel ma rad tiganii daca nu le iau la fete fuste noi la sarbatori. Da’ sa stiti ca ne place cu etichete pe fuste, ca alte tiganci de-ale noastre se lauda ca au haine de la Simona si le fac ele cu materiale chinezesti”, spune Lumina, o clienta fidela a magazinului. Materialele folosite de catre sotii Damian pentru costume sunt aduse din India, iar casmirul este adus din Japonia. Preturile nu pot fi fixe, pentru ca tiganii nu accepta sa cumpere fara negociere. La magazinul familiei Damian, preturile nu pot fi niciodata fixe, chiar daca ele sunt afisate si asta pentru ca tiganii nu renunta la obiceiul de a negocia „la sange” orice tranzactie. „Poate cea mai obositoare parte a afacerii noastre o reprezinta vanzarea, pentru ca negocierea e un obicei nativ al tiganilor si dureaza chiar si cateva ore, timp in care munca in atelier asteapta. La final, cand am crezut ca am batut palma, clientul scoate euro, nu lei, iar atunci incepem a doua negociere, pentru curs, care mai dureaza… Chiar si cativa lei daca las din pret, pentru un tigan e bine ca nu a platit cat am cerut prima data”, explica aradeanul.
Negocierile se lasa uneori si cu certuri „Ne mai suduie uneori pentru ca nu coboram pretul cat vor ei, dar la plecare, in fata portii, barbatii se intorc zambitori si isi scot palaria, ne multumesc si saluta politicos ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am inceput sa-i intelegem si sa le respectam obiceiurile”, a adaugat Damian. Pretul unei fuste cu sort nu coboara sub 400 de lei, iar cea mai scumpa costumatie din doua piese este in jur de 2.000 de lei. Camasile se cumpara mereu separat, pentru ca se asorteaza cromatic foarte diferit de la o persoana la alta. „De regula, cel mai bine se vand nu fustele ieftine, ci cele care costa in jur de 1.000 de lei. E si un fel de mandrie intre tigani sa poarte haine mai scumpe, iar la ei nu a fost criza financiara niciodata”, spune Stefan Damian. Jupoanele sunt un subiect tabu si sunt ascunse in magazin, ca si hainele de doliu Un aspect important in aceasta afacere il reprezinta respectarea obiceiurilor tiganilor, iar sotii Damian au avut multe de invatat. De exemplu, cei doi aradeni stiu ca niciodata hainele negre, de doliu, nu se pun alaturi de celelalte, pentru ca ar aduce ghinion. „?iganii nu prea porta doliu, decat foarte rar, pentru ca spun ca hainele negre aduc ghinion. Daca le-ar vedea expuse in magazin, nu ar mai calca pe aici. Ele stau depozitate si sunt scoase doar la cerere. Nici cu masina hainele negre nu se transporta impreuna cu celelalte, ci neaparat separat”, explica Simona Damian.
Croitoreasa spune ca are mare grija si cand lucreaza la costume: „Floricelele imprimate pe materiale trebuie sa fie mereu cu coditele in jos, altfel haina ar purta ghinion clientei. Uneori, clientele stau langa mine in atelier sa se asigure ca respect aceste obiceiuri. De asemenea, hainele facute la comanda unui client nu pot fi atinse de alt client daca ar fi curios sa studieze materialul sau modelul”. In magazin exista si alte vesminte ascunse de priviri: jupoanele. Acestea nu pot fi vazute de barbati pentru ca ar reprezenta o mare rusine pentru femei. „Daca o clienta vrea sa incerce un jupon, toti barbatii parasesc magazinul. Nici la uscat dupa spalare nu sunt puse oriunde aceste obiecte vestimentare, ci ascunse de privirile barbatilor”, explica Simona Damian. Ea si sotul sau spun ca prin respectarea acestor obiceiuri, dar si a intimitatii clientilor si-au castigat un renume si respect in mijlocul comunitatii de tigani in care traiesc de decenii si unde vor sa-si dezvolte afacerea in urmatorii ani. In prezent, sotii Damian au peste 500 de clienti fideli din toata Europa, dar cei mai multi sunt din Romania. Chiar si dintre cei aflati in afara tarii, majoritatea sunt plecati din tara noastra cu ani in urma.