Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorit de Biserică în ziua de 23 aprilie, a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305), mai întâi în Capadocia şi apoi în Palestina.
A fost fiu de mucenic, tatăl său a fost omorât pentru Hristos. După moartea tatălui, Sfântul Gheorghe s-a mutat împreună cu mama sa, care avea multă avere în Cezareea Palestinei, din Capadocia în Palestina.
A ajuns la Roma în calitate de comandant militar.
În anul 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări şi torturi. Au urmat alte trei edicte de persecuţie în următorii doi ani, 303-305.
Sfântul Gheorghe fiind în preajma împăratului şi văzând atâta prigoană împotriva creştinilor s-a hotărât să mărturisească credinţa sa în Hristos Dumnezeu, gândind că aceasta este vremea potrivită mântuirii sale. Şi-a vândut aurul, argintul şi hainele le-a împărţit săracilor; celelalte averi pe care le avea în Palestina a hotărât să le împartă, iar pe robi să-i elibereze.
Şi, lepădând toată frica omenească, Sfântul Gheorghe a stat în mijlocul adunării, vorbind împotriva hotărârilor celor fărădelege şi judecăţilor nedrepte împotriva creştinilor şi mărturisind că Hristos este Unul Dumnezeu.
Sfântul Gheorghe i-a îndemnat pe cei care erau de faţă, împreună cu Diocleţian, ca ori singuri să cunoască adevărul şi să înveţe dreapta credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de dreapta credinţă să nu-i tulbure cu nebunia lor.
„Pentru ce îi prigoniţi şi chinuiţi pe creştini prin a voastră păgânătate silind pe aceia, care au învăţat a ţine bine sfânta credinţă?”, spunea tânărul comandant Gheorghe.
„Pentru că idolii voştri nu sunt dumnezei. Deci, nu vă amăgiţi cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu şi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; toate s-au făcut prin El şi cu Duhul Lui Cel Sfânt toate s-au alcătuit. Ori singuri să cunoaşteţi adevărul şi să învăţaţi dreapta credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de dreapta credinţă, nu-i tulburaţi cu nebunia voastră!”. (Vieţile Sfinţilor)
Împăratul a fost atât de uimit de curajul tânărului comandant, încât nu putea să vorbească, „ca un ieşit din minţi sau ca un asurzit de tunet, şedea tăcând, înăbuşind în sine pornirea de mânie”. Apoi a făcut semn unuia din cei ce şedeau cu el, prieten al său, antipatul Magnenţie, ca să răspundă lui Gheorghe.
Acesta, chemându-l mai aproape pe mărturisitor, l-a întrebat cine l-a îndemnat să vorbească cu atâta îndrăzneală. Răspunsul Sfântului Gheorghe a fost „Adevărul!”, i s-a pus atunci întrebarea: „Care este adevărul acela?”, iar Sfântul Gheorghe a spus: „Adevărul este Însuşi Hristos, Cel prigonit de voi”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Gheorghe a fost arestat şi supus torturilor pe care le-a îndurat ridicând permanent rugăciuni la Hristos Dumnezeul său, care îi vindeca cumplitele răni, făcându-l desăvârşit sănătos, spre mirarea şi îngrozirea celor care zile în şir au asistat la chinurile sale. I s-a dat să bea şi o otravă cumplită, care nu l-a vătămat în niciun fel, încă şi într-o groapă cu var nestins a fost aruncat.
După trei zile, „ducându-se slujitorii, au săpat varul şi au găsit pe sfânt întreg, mai presus de nădejde, viu şi sănătos, stând dezlegat, cu faţa luminată, cu mâinile întinse în sus şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toate facerile de bine. Iar slujitorii şi poporul care erau lângă el, se uimeau de spaimă şi de mirare şi într-un glas preamăreau pe Dumnezeul lui Gheorghe şi-L numeau mare!”. (Vieţile Sfinţilor)
Răbdarea şi puterea rugăciunii cu care s-au săvârşit atâtea fapte minunate în timpul chinurilor sale, chiar şi învierea unui mort, au făcut ca mulţi să mărturisească şi ei credinţa Sfântului Gheorghe, primind astfel moarte mucenicească.
Însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, s-a convertit la creştinism şi este pomenită de Biserică în ziua de 21 aprilie.
În urma acestei mărturisiri făcută de soţia sa, Diocleţian a hotărât să li se taie capetele, atât sfântului, cât şi împărătesei Alexandra. Pe drum, fiind foarte slăbită, Sfânta Muceniţă Alexandra şi-a dat sufletul său în mâinile Lui Hristos.
Sfântul Gheorghe şi-a plecat capul sub sabie în ziua de 23 aprilie 303.
După martiriul Sfântului Gheorghe, rămăşiţele sale au fost aduse înapoi în Ţara Sfântă şi îngropate în Lida, oraş cunoscut atât în timpurile biblice, cât şi astăzi sub denumirea de Lod. (surse: Vieţile Sfinţilor – paginiortodoxe.tripod.com; „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996)
Peste 1 milion de români îşi sărbătoresc miercuri onomastica de Sfântul Mucenic Gheorghe.
Potrivit Direcţiei Generale de Evidenţa Persoanelor, cel mai des întâlnite nume de bărbaţi sunt: Gheorghe (402.099); George (159.761); Georgian (29.408); Gheorghiţă (21.434); Georgel (12.285); Gigi (8.659); Gigel (5.821); Georgică (5.116).
Dintre femeile care îşi serbează onomastica de Sf. Gheorghe, cele mai multe poartă numele de: Georgiana (155.949); Georgeta (114.809); Gheorghiţa (24.212); Gina (21.167); Geta (14.489); Gherghina (14.293); Giorgiana (10.374); Gica (5.843).