Scrisoare deschisă către primarul Judetului Focşani
Scrisoare deschisă către primăria Municipiului Focşani.
Ştim că suntem rromi. Ştim că acum 160 de ani eram încă sclavi. Ştim că de atunci şi până azi am fost trimişi să locuim la marginea oraşelor sau satelor, de preferat chiar pe groapa de gunoi. Ştim că această segregare şi discriminare a făcut aproape imposibilă evoluţia celor mai multora dintre noi. Ştim cât de greu ne este să găsim un loc de muncă. Ştim că în afară de salubritate şi administraţia parcurilor nu avem multe alternative. Ştim să sortam deşeuri pe gropa de gunoi pentru o bucată de pâine. Ştim să ne construim o cocioabă şi un întreg univers în ea din resturile aruncate de voi la groapa de gunoi. Ştim să săpăm gropi adânci şi să le facem scări pentru a nu rămâne îngropaţi de vii în căutarea fierului vechi. Ştim că primarii au profitat de noi ca de toţi săracii Romaniei şi nu ne-au dat nimic în schimbul votului timp de 26 de ani. Ştim că cei mai mulţi dintre noi sunt vulnerabili, locuind de o viaţă pe un pământ care nu le aparţine dar care le-a fost pus la dispoziţie de toate primăriile ţării. Ştim că nu se poate ca pentru faptul că ne-am încrezut în promisiunile administraţiei publice să fim acum pedepsiţi, prigoniţi şi aruncaţi în stradă de reprezentanţii aceloraşi administraţii care au dat deja dovadă de înşelăciune şi neglijenţă în serviciu. Ştim că mamelor noastre le este greu să se gândească la prezentul lor şi la viitorul nostru când sunt şantajate şi ameninţate zilnic că urmează să fie aruncate în stradă. Ştim meştesuguri dar societatea de consum ne-a eliminat de pe piaţă. Ştim însă că în trecut, aceste meştesuguri au contribuit mult la dezvoltarea statului român. Ştiam să fim mici comercianţi şi toată agoniseala noastră nu o investeam, precum voi, în pământ ci în aur. Ştim că prostia se plăteşte scump şi de aceea cea mai mare parte a aurului pe care l-am avut cândva tot la voi a ajuns. Culmea, ştim că niciunul dintre voi nu zice ‘uite al dracului de nerom cât pamant are’ însă dacă ne vedeţi pe noi cu salbele la gât imediat ne înjuraţi. Ştim să furăm şi să cerşim, dar nici cu restul societăţii nu ne este ruşine. Ştim că romilor le-ar trebui însă mii de ani de tâlhărie la drumul mare pentru ca să ajungă să egaleze pagubele produse de delapidările înfăptuite de neromii din politica şi administraţia publică. Ştim însă că banii pe care noi îi furăm sau îi obţinem din cerşit în străinătate, tot în România ajung, spre deosebire de banii furaţi de reprezentanţii noştri, ai tuturor românilor, care ajung în tot felul de paradisuri fiscale. Să zicem, nu ca justificare ci doar ca exemplu, că noi furam pentru ca să nu murim de foame. Dumneavoastră ce ‘scuză’ aveţi? Ştim că ne judecaţi pentru că avem atât de mulţi copii. Pe bunicile voastre la fel le-aţi judecat? Pentru că vedeţi, oricât de greu ne-ar fi noi ştim să creştem câte cinci sau zece copii, aşa cum făceau toate bunicile neromilor până nu de mult, dar cu infinit mai puţine resurse decât ele. Şi mai ştim că viitorul unui popor depinde şi de numărul populaţiei. Ştim că aţi vrea să ne ia statul copii însă ştim la fel de bine că nu are resursele să aibă grijă de toţi, ca să nu mai vorbim de binecunoscuta dramă a orfelinatelor din România. Ştim că ONG-urile romilor sunt mână în mână cu voi şi nu numai ca nu ne reprezintă interesele dar ne adâncesc şi mai mult în sărăcie şi disperare. Ştim că fură şi împart banii europeni cu voi nereuşind de mai bine de 20 de ani să îmbunătăţească cu nimic viaţa noastră.
Ştim că nicio ţară puternică nu a putut să se dezvolte fară oameni săraci ca noi. Alte ţări i-au ‘importat’, aşa cum au făcut-o Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Canada, Franţa, etc. În mod paradoxal, ştim că deşi trăim pe aceste meleaguri de mai bine de 700 de ani, ducem o viaţă mai grea decât a celor mai stigmatizaţi imigranţii ce bat la porţile Europei în căutarea unei vieţi mai bune. Ştim să supravieţuim în condiţii pe care nu le dorim nici măcar duşmanilor noştri. Ştim însa că această ‘lecţie’ a supravieţuirii nu ne-am dorit-o niciodată. Ştim că trăim într-o ţară săracă şi devastată din punct de vedere cultural şi financiar şi pentru asta nu putem încă să vă luăm locurile de spălători de vase. Ştim că ar trebui să vă revolte faptul că toate guvernările v-au batjocorit şi au avut grijă ca nu cumva să vă depaşiti acest statut de spalatori de vase şi să ne faceţi nouă loc să vi-l smulgem din maini ca pe un titlu de glorie. Ştim că aţi vrea sa ne trimiteţi înapoi în India însă nu ştim care dintre voi se va înghesui să ne ia locul de gunoieri. Ştim că alţii au distrus industria României şi că după ce au încasat comisioanele din tranzacţiile păguboase ne-au pus tot pe noi să le tăiem şi să scoatem fierul vechi din care tot ei au făcut averi uriaşe. Nu ştim carte şi asta spune multe. Nu ştim să ne apărăm drepturile. Nu ştim să scăpăm de cămătari pentru că ei sunt singurii care ne dau bani pentru a ne cumpăra medicamente copilului grav bolnav. Nu ştim să scăpăm de bulibaşi cum nici voi nu ştiţi cum să scăpaţi de politicienii voştri. Nu ştim să scăpăm nici de regii pe care nu i-am ales noi să ne reprezinte dar care au înţeles foarte bine ce averi demne de împărăţii se pot face pe spinarea noastră. Nu ştim să ne împotrivim abuzurilor poliţiei şi primariilor. Nu ştim în cine să avem încredere. Nu ştim cum să trimitem şase copii la şcoală în condiţiile în care nu avem electricitate, apă curentă, haine şi de multe ori nici mâncare. Nu ştim cum se simt copiii noştri la şcoală cand văd diferenţa dintre ei şi copiii voştri, însă oricât de proşti am fi, nu credem că se simt bine. Sunt multe alte lucruri pe care le ştim şi probabil şi mai multe pe care nu le ştim. Pe lângă acestea sunt şi câteva lucruri pe care nu le înţelegem. Nu înţelegem cum se poate ca o posibilă problemă de restanţe la plata furnizării aparente de apă se poate transforma într-o problemă socială şi mai mare de locuire. Cum este posibil ca datorii, de multe ori imposibil de probat, pentru un serviciu furnizat câte două ore dimineaţa şi două ore seara, doar până la etajul doi din patru etaje, într-un imobil în care trăiesc sute de persoane şi copii, să nu poată fi reeşalonate sau amnistiate înainte ca aceste suflete să fie aruncate în stradă mai rău ca nişte câini. Nu înţelegem cum îşi face statul dreptate creându-şi probleme sociale şi financiare şi mai mari, cu consecinţe dramatice pe termen mediu şi lung. Nu înţelegem cum noi românii ne plângem de lipsa banilor, dar acceptăm cu seninătate ca România să piardă, din cauza administraţiei publice, procese pe bandă la Curtea Drepturilor Omului, în loc să folosească aceşti bani în interesul contribuabililor. Nu înţelegem cum neromii se bucură să ne scoată primaria în stradă şi nu văd că în mai puţin de 50 de ani, noi romii, vom fi majoritarii în ţara noastră. Pentru că nu înţelegem, întrebăm. Ce viitor poate aveo o ţară în condiţiile în care cea mai mare parte a populaţiei sale este victima sărăciei, lipsei de educaţie, abuzurilor statului şi pornirilor rasiste ?