Sânzienele sau Drăgaica sunt celebrate în calendarul popular la 24 iunie, fiind asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Sunt prilejuite, totodată, şi de solstiţiul de vară, ziua cea mai lungă a anului, care marchează mijlocul verii agrare.
”Ritualul agrar asociat solstiţiului de vară este cunoscut şi drept Cap de vară, Drăgaica, Sânziene, Amuţitul Cucului. Este o sărbătoare importantă în lumea satului românesc, împletire a cultului solar şi tradiţiei creştine, cu semnificaţii legate de fertilitate, sănătate şi dragoste; acum se culeg plantele de leac, se află norocul la animale, mersul recoltelor şi ursitul tinerelor fete, se fac ritualuri de grăbire a măritişului, de viaţă lungă şi fecunditate, dar şi pentru alungarea spiritelor rele şi pomenirea morţilor, a ‘moşilor de Sânziene’, pentru că acum se crede că cerurile se deschid şi lumile se întrepătrund”, se arată pe site-ul https://muzeul-satului.ro/.
”Tot acum Biserica Ortodoxă face pomenirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, iar în Bucovina se sărbătoreşte Aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava”, se menţionează, de asemenea, pe site-ul amintit.
Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar, potrivit site-ului crestinortodox.ro. Conform credinţei populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid, iar Sânzienele sau Drăgaicele, personaje mitice nocturne, apar în cete, de obicei în număr impar, cântă şi dansează pe câmpuri, această sărbătoare fiind a Soarelui, a poftei de viaţă, a dragostei şi a fertilităţii.
Denumirea sărbătorii provine, cel mai probabil, de la zeiţa silvestră Santa Diana, dar Sânzienelor li se mai spune Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. În mitologia românească, sunt cunoscute şi sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domniţe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului şi încă multe altele, în funcţie de regiune. Considerate a fi nişte femei frumoase, Sânzienele înzestrează plantele cu puteri vindecătoare, împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, apără semănăturile de grindină şi de vijelii. Ele sunt zâne bune, dar, atunci când oamenii le nesocotesc, pot deveni şi forţe distructive.
Potrivit tradiţiei, această zi este una sfântă şi se cere respectată, nimeni nu trebuie să lucreze când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. Acum se ţin bâlciuri şi iarmaroace, prilej pentru flăcăi şi fete de a se cunoaşte. (https://muzeul-satului.ro/)
Etnologul Ion Ghinoiu aminteşte, în volumul „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Ed. Elion, 2002), că solstiţiul de vară „a fost determinat empiric prin observarea atentă a reperelor terestre”, îndeosebi a bioritmului unor plante, cum ar fi sânziana sau drăgaica, sau a unor păsări, cum ar fi cucul, „cel mai cunoscut reper pentru scurgerea anuală a timpului”. De îndată ce soseşte pe plaiurile româneşti, cucul începe a cânta, vestind, la finalul lunii martie, echinocţiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. Este celebrat, în calendarul popular, la 25 martie, prin Ziua Cucului, zi în care creştinii prăznuiesc Buna Vestire sau Blagoveştenia. După trei luni de cântat, se opreşte brusc, la sfârşitul lunii iunie, în perioada solstiţiului de vară, drept pentru care, în limbaj popular, sărbătoarea este denumită şi „Amuţitul Cucului”.
Sânziana este o plantă erbacee frumos mirositoare, care creşte prin fâneţe sau livezi, fiind cunoscută sub două denumiri zonale: ”sânziană”, în Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei, şi ”drăgaică”, în Dobrogea, centrul şi sudul Moldovei, Muntenia. În credinţa populară, această floare are nenumărate proprietăţi magice. Din flori de sânziene şi din spice de grâu, fetele tinere împletesc cununi, pe care le poartă pe cap în ceremonialul numit Jocul Drăgaicei, reprezentând zeiţa agrară. Cununile pot fi fie păstrate până în anul următor, agăţate la uşa de intrare a casei, la ferestre, la stâlpii porţilor, la pietrele de hotar şi pe crucile mormintelor, pentru a apăra oamenii, animalele şi recolta de forţele nefaste, malefice şi de stihiile naturii, fie pot fi aruncate pe casă sau pe şură, vestind cum va fi anul care va urma, în funcţie dacă rămân sau nu pe acoperiş. De asemenea, floarea de sânziană este un reper calendaristic agrar. Dacă înfloreşte înainte de sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, înseamnă că vegetaţia plantelor este prea avansată, iar după ce înfloreşte sânziana, se începe cositul.
Sânzienele sau Drăgaica reprezintă una dintre cele mai îndrăgite serbări câmpeneşti, sărbătoare aşteptată cu nerăbdare de fetele tinere, care obişnuiau, printre altele, să strângă flori de sânziene pentru a le pune sub pernă în noaptea dinainte, pentru a-şi visa ursitul. În unele zone, fetele îşi făceau cununi din aceste flori, pe care le lăsau în noaptea respectivă în grădină. Dacă le găseau dimineaţa pline de rouă, era semn sigur de măritiş, arată site-ul crestinortodox.ro.
În 24 iunie 2023, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti găzduieşte, la sediul instituţiei din Şos. Kiseleff nr. 28-30, evenimentul ”Sânzienele la Muzeul Satului”, potrivit site-ului muzeului.