Rata de vaccinare scade pentru două vaccinuri esenţiale – ROR şi pneumococic, iar printre cauzele identificate se numără dezinformarea din social media, desfiinţarea vaccinării în şcoli şi izolarea din mediul rural, arată studiul „Bariere în calea vaccinării în mediul rural. Perspectivele medicilor de familie şi ale asistenţilor medicali comunitari”, lansat, joi, de organizaţia Salvaţi Copiii România.
Astfel, analiza datelor privind acoperirea vaccinală în perioada 2020-2024 evidenţiază o tendinţă îngrijorătoare de scădere pentru două dintre cele două vaccinuri obligatorii: vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) şi vaccinul pneumococic conjugat.
„Tot mai mulţi părinţi aleg să nu-şi vaccineze copiii, ceea ce a dus la o scădere progresivă a ratelor de acoperire vaccinală pentru ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), în special pentru doza a doua administrată la 5 ani. Astfel, dacă pentru prima doză acceptarea este relativ bună, la rapel rata scade dramatic, ajungând în unele comunităţi până la doar 20%, în condiţiile în care România a înregistrat 77,8% dintre toate cazurile de rujeolă din UE”, arată studiul.
Datele culese în februarie 2024 pentru copiii născuţi în anul 2018, acoperire măsurată la două doze, arată că media naţională a vaccinării pentru ROR este de 69,4% (urban – 68,5%, rural – 70,6%), cu discrepanţe mari între judeţe:
* cea mai mare rată – Giurgiu 97.5%;
* cele mai mici rate – Neamţ (44,9%), Hunedoara (48,6%), Caraş-Severin şi Suceava (ambele cu 53,3%).
În cazului vaccinului pneumococic, din datele culese în august 2024, pentru copiii născuţi în luna iulie 2023, acoperire măsurată la trei doze, reiese că media naţională este de 63,1% (urban – 65,6%, rural – 59,8%), cu:
* cea mai mare rată în Giurgiu – 95,6%;
* cele mai mici rate în Suceava (33,3%), Arad (36,6%) şi Hunedoara (40,1%).
Studiul foloseşte o abordare calitativă, analizând perspectivele asistenţilor medicali comunitari şi ale medicilor de familie care au în evidenţă peste 11.000 de copii din mediul rural. Eşantionul este de tip convenienţă şi provine din zonele rurale a nouă judeţe (Argeş, Bihor, Braşov, Constanţa, Dolj, Hunedoara, Olt, Sibiu şi Timiş).
„Deosebit de îngrijorătoare este afectarea disproporţionată a copiilor sub un an, trei dintre decesele cauzate de rujeolă fiind înregistrate la cei cu vârste între 7 şi 8 luni, care nu erau încă eligibili pentru vaccinare”, se mai arată în studiu.
Documentul a identificat patru tipuri principale de bariere în calea vaccinării din perspectiva medicilor de familie şi a asistenţilor medicali comunitari:
* barierele atitudinale şi comportamentale includ reticenţa post-COVID-19, refuzul categoric al unor comunităţi şi frica de reacţii adverse;
* barierele socio-culturale sunt reprezentate de aspecte culturale, lingvistice, religioase şi mobilitatea ridicată a familiilor;
* la nivel informaţional, impactul negativ al mass-media, dezinformarea pe reţelele sociale şi miturile despre vaccinare reprezintă obstacole majore.
În plus, există bariere „sistemice precum birocraţia excesivă”, lipsa resurselor materiale, desfiinţarea vaccinării în şcoli şi lipsa transportului.
Din analiza interviurilor reiese că relaţia medicilor de familie cu părinţii este complexă şi variază semnificativ. Mulţi medici raportează comportamente de evitare din partea părinţilor, care amână constant vaccinările şi refuză să-şi asume în scris decizia.
„Medicii văd asistenţii medicali comunitari ca intermediari ideali pentru comunicarea cu grupurile vulnerabile sau rezistente la vaccinare. Medicii de familie identifică multiple obstacole la nivel sistemic, precum absenţa consecinţelor pentru nevaccinare şi desfiinţarea vaccinării în şcoli, care au redus semnificativ ratele de imunizare, în special în comunităţile vulnerabile şi izolate. Din perspectiva lor, barierele culturale şi sociale, precum şi mobilitatea ridicată a familiilor, complică şi mai mult eforturile de vaccinare”, relevă analiza.
În plus, în interacţiunea cu părinţii, medicii observă că frica de reacţii adverse şi lipsa percepţiei privind gravitatea bolilor prevenibile prin vaccinare reprezintă obstacole semnificative în convingerea acestora să-şi vaccineze copiii.
Pentru a creşte ratele de vaccinare, medicii identifică nevoi multiple şi interconectate. La nivel naţional, ei solicită un cadru legislativ mai strict privind vaccinarea şi campanii mass-media mai intense de informare şi educare. La nivel local şi operaţional, principalele nevoi includ: extinderea reţelei de asistenţă medicală comunitară, reducerea birocraţiei în raportarea vaccinărilor, asigurarea transportului pacienţilor către cabinete şi o mai bună implicare a reprezentanţilor minorităţilor. O nevoie specifică frecvent menţionată este reintroducerea vaccinării în şcoli, care în trecut asigura rate mai bune de acoperire vaccinală. Medicii subliniază şi importanţa dezvoltării propriilor abilităţi de comunicare prin participarea la cursuri specializate.