De la adoptarea Legii educaţiei naţionale în 2011 şi până în prezent, România a pierdut 451.895 de copii. Sunt copii care au abandonat şcoala (1), cu poveşti de viaţă similare experienţelor celor 30 de copii incluşi în campania „Ajută-ne să nu-i lăsăm să devină #CopiiPierduti”: Elena, Andrei, Cătălina, Albert, Toni, Ramona, Marian, Luca, Ionuţ, Mihai, Vlăduţ, Gabriela, David, Daniel, George, Alina, Bianca, Andrei, Ioana, Edi Anişoara şi alţii. La finalul acestui an marcat de o criză sanitară globală care a schimbat profund vieţi, priorităţi şi comportamente, Salvaţi Copiii atrage atenţia asupra faptului că traversăm o perioadă critică pentru educaţia copiilor noştri.
Salvaţi Copiii România lansează astfel campania manifest „Ajută-ne să nu-i lăsăm să devină #CopiiPierduti”, al cărei element central îl reprezintă expoziţia de fotografie şi invită publicul larg şi liderii opiniei publice, începând de astăzi, 16 decembrie ora 11.00, până pe 10 ianuarie 2021, la Muzeul Naţional de Artă, pentru a descoperi poveştile copiilor vulnerabili şi pentru a ne uni forţele în încercarea de a le face experienţele cunoscute şi a nu-i lăsa să devină #CopiiPierduti.
Campania se adresează în special autorităţilor, pentru a le determina să redeschidă şcolile în luna ianuarie 2021, în siguranţă pentru copii şi personalul didactic şi nedidactic, să asigure astfel accesul la educaţie pentru cei mai vulnerabili dintre copiii care trăiesc în condiţii de sărăcie şi izolare socială şi se află în pragul abandonului şcolar şi să trateze cu adevărat educaţia ca prioritate naţională. Aceasta reprezintă condiţia fundamentală ce trebuie respectată pentru a le asigura Cătălinei şi lui Ionuţ, cei doi copii din descrierile de mai jos, educaţia de care au nevoie.
Ionuţ, 12 ani, clasa a IV-a. Ionuţ şi ai lui trăiesc în condiţii foarte grele. Tatăl este tot timpul plecat pentru a le asigura traiul, iar mama, care şi-ar dori să aibă grijă de ei, suferă de o boală foarte gravă, care o împiedică să facă acest lucru cum trebuie. Aşa că, din cauza absenţelor, Ionuţ a rămas repetent anul trecut. Anul acesta şi-a propus să facă tot ce poate pentru a fi la fel ca şi colegii lui, dar, din cauza pandemiei Covid-19, şcolile s-au închis, iar el a rămas în afara orelor, deoarece nu are acces la învăţământul online. De Crăciunul acesta, îşi doreşte ca şcoala să reînceapă aşa cum ştie el, să fie toţi colegii în clasă împreună cu doamna lor învăţătoare, să iasă la tablă şi la finalul zilei să alerge cu toţii la joacă.
Cătălina, 10 ani, clasa a IV-a. Cătălina locuieşte la ţară şi îi place să se joace cu copiii din comunitate. De 8 ani, ea, tatăl ei şi bunica paternă trăiesc într-o locuinţă modestă, fără venituri şi fără condiţii corespunzătoare pentru studiu. A ajuns cu greu în clasa a IV-a, iar acum chiar şi mica şansă de a continua şcoala i-a fost luată din cauza lipsei de acces la învăţământul online. Cătălina speră că, până la urmă, va avea şi ea o tabletă şi Internet.
Starea actuală a sistemului de învăţământ din România
Date vehiculate cu privire la degradarea continuă a sistemului educaţional sunt cunoscute de întreaga societate românească, iar o menţinere a atitudinii de nepăsare din partea viitorului Parlament şi Guvern al României va submina iremediabil solidaritatea între generaţii.
Lipsa educaţiei menţine copiii captivi în sărăcie şi ciclul intergeneraţional al excluziunii sociale. Acesta este adevărul indezirabil pe care cei 278.000 de tineri între 18 şi 25 de ani fără studii elementare finalizate îl trăiesc astăzi, mărturie stând propriile lor vieţi.
La această situaţie generală de excluziune socială prin sărăcie, s-a adăugat gestionarea defectuoasă şi non-empatică faţă de copiii vulnerabili ai sistemul educaţional în timpul pandemiei de Covid-19, ceea ce a condus inevitabil la fenomenul de excluziune educaţională, prin privarea accesului la educaţia online pentru 1.000.000 de copii care reprezintă aproape două treimi dintre copiii de vârstă şcolară ce vor constituie în curând generaţia viitorilor adulţi într-un viitor nesigur al acestei lumi.
Neparticiparea unui număr atât de mare de copii (40% din întreaga populaţie şcolară) constituie o criză fără precedent în educaţie, efect direct şi excluziv al deciziilor politice.
În completarea acestor date, trebuie să reamintim faptul că, în ultimele două decenii, sistemul educaţional s-a dovedit a fi capabil să asigure doar unui copil din doi o alfabetizare mediocră ori satisfăcătoare în ştiinţe, matematică ori lectură (2). Celălalt copil, deşi prezent fizic an de an în şcoală ori liceu, a fost în fapt exclus sistematic din procesul de învăţare, rezultatele şi competenţele lui limitate corespunzând analfabetismului funcţional.
Măsuri urgente pentru 2021
Educaţia de calitate şi asigurată în mod echitabil, indiferent de mediul familial şi comunitatea în care trăiesc copiii, reprezintă singurul instrument pentru combaterea sărăciei şi pentru respectarea demnităţii copiilor şi părinţilor lor. Persoanele cu putere de decizie în această ţară sunt obligate legal şi moral să-şi reconsidere poziţia faţă de domeniul educaţiei şi să accepte urgenţa următoarelor măsuri pentru această perioadă:
* Întocmirea unui plan de urgenţă pentru recuperarea pierderilor în educaţie în special în grupurile vulnerabile din comunităţile sărace care, în 2020, au fost excluse educaţional din cauza absenţei tehnologiilor moderne de comunicare online din familii ori şcoli.
* Elaborarea şi supunerea spre dezbatere publică a unui un plan strategic coerent şi adecvat bugetat pentru asigurarea echităţii în educaţie, cu prioritate copiilor dezavantajaţi, copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şi copiilor cu dizabilităţi.
* Deschiderea grădiniţelor şi a şcolilor pentru a permite educaţia faţă în faţă, în condiţii de siguranţă sanitară pentru toţi participanţii la actul de educaţie, începând din ianuarie 2021, ştiut fiind faptul că educaţia online nu permite o interacţiune socială reală şi dezvoltarea competenţelor sociale, a abilităţilor de comunicare şi de asimilare a valorilor sociale şi creează dificultăţi insurmontabile pentru copiii vulnerabili social şi cu un ritm de dezvoltare diferit.
* Asigurarea personalului necesar extinderii progresive a programelor de tip „Şcoală după şcoală” (cu un program de la 08.00 la 16.00/17.00), generalizării treptate a programului naţional de asigurare a unei mese calde pentru toţi copiii din grădiniţe, şcoli şi licee şi asigurării medicinii şcolare şi consilierii psihologice în sistemul educaţional.
* Modificarea legislaţiei pentru a asigura participarea elevilor (începând din gimnaziu), a părinţilor şi cadrelor didactice în procesul decizional şi în mecanismele de monitorizare şi evaluare a activităţii şcolare.
* Depolitizarea învăţământului, singura cale de asigurare a numirii prin concurs a inspectorilor şcolari, a managerilor de şcoală sau a altor reprezentanţi ai structurilor de decizie, ceea ce va permite revizuirea sistemului de indicatori de performanţă, asigurarea autonomiei şcolare şi implicarea în procesele decizionale a cadrelor didactice, părinţilor şi elevilor.
* Dublarea alocărilor bugetare pentru educaţie, prin creşterea graduală a bugetului începând cu anul 2021 pe baza unor analize de sistem şi regândirea mecanismelor de finanţare pentru a face posibilă aplicarea echitabilă a costului standard per elev ce trebuie să răspundă nevoilor specifice ale fiecărui elev, cadru didactic şi unitate de învăţământ.
(1) Institutul Naţional de Statistică, 2020. Este vorba despre copii care au abandonat învăţământul primar şi gimnazial învăţământul liceal şi profesional în perioada 2011-2019. Programele de recuperare şcolară a copiilor şi tinerilor de tipul „A doua şansă”, readuc în sistem aproximativ 15.000 de copii, ceea ce înseamnă pentru perioada 2011-2019) un total de 140.000 de copii. Despre restul copiilor, autorităţile nu ştiu nimic. Sursă: Ministerul Educaţiei, răspuns la interpelare parlamentară (2019), date extrase din SIIIR primite la solicitare (2020).
(2) 41% dintre elevii români din sistemul educaţional se plasează în aria analfabetismului funcţional, 46,6% şi, respectiv, 43,9% au mari dificultăţi în realizarea de calcule matematice simple, iar cunoştinţele lor generale despre societate, oameni şi univers sunt inacceptabil de limitate. OECD Programme for International Student Assessment (PISA)
