Salvaţi Copiii România: Elevii din cele mai sărace regiuni ale României au cea mai mică pondere a mediilor de peste 5 la Evaluarea Naţională

Rezultatele elevilor la Evaluarea Naţională reflectă disparităţile şi inegalităţile socio-economice dintre regiunile de dezvoltare ale României: astfel, regiunile Nord-Est şi Sud-Muntenia, care se regăsesc constant în aproape toate analizele comparative ale Uniunii Europene ca fiind cele mai sărace zone ale Europei (38,2%, respectiv 37,1% – 2022), au cele mai multe medii sub 5 (27,8%, respectiv 29,5) la Evaluarea Naţională.

De asemenea, regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, afectată în egală măsură de sărăcie (44,7%), înregistrează ponderi modeste ale mediilor peste 5, în vreme ce mediile elevilor din regiunile Bucureşti-Ilfov şi Nord-Vest (sub 5, doar 17,5% şi 22,8%), semnificativ mai bune decât în toate celelalte regiuni, coincid cu un nivel al sărăciei şi deprivării materiale severe chiar de două ori mai scăzut faţă de restul ţării (17,5% şi, respectiv 17,7%). În aceste regiuni, copiii trăiesc în familii cu venituri mai mari şi, în plus, beneficiază de o infrastructură şcolară adecvată şi programe educaţionale mai bine structurate, ceea ce poate contribui la performanţe academice mai bune.

Astfel, analizând datele Ministerului Educaţiei privind performanţele elevilor la Evaluarea Naţională, şi suprapunându-le în oglindă cu harta sărăciei şi excluziunii sociale în care regiunile de dezvoltare ale României sunt delimitate statistic, dezvăluie o serie de tendinţe şi corelaţii între sărăcia materială şi performanţele slabe la evaluarea naţională.

Spre deosebire de celelalte, în regiunea Sud-Est, deşi considerată polul sărăciei şi excluziunii sociale (46,9%) şi al deprivării sociale şi materiale severe (41,1%), elevii înregistrează performanţe bune (medii peste 5 de 75,7%, după Bucureşti-Ilfov şi Nord-Vest). Pentru a înţelege aceste situaţii atipice, ar trebui să avem în vedere decalajele foarte mari în performanţele elevilor dintre oraşe precum Galaţi, Brăila sau Constanţa şi mediul rural lipsit de resursele economice ale judeţelor respective.

O corelaţie similară regăsim şi pentru regiunea Vest care, deşi neafectată profund de sărăcie şi deprivare materială severă, se află mult sub media naţională la notele peste 5 (72,7% faţă de media naţională de 76,2%), ceea ce subliniază necesitatea urgentă a atenuării clivajelor socio-economice dintre mediul urban şi cel rural şi a creşterii investiţiilor în infrastructura şcolară şi pregătirea cadrelor didactice din comunele şi satele acestor judeţe.

Suprapunerea hărţilor sărăciei şi deprivării materiale cu harta performanţelor educaţionale evidenţiază sărăcia educaţională şi nevoia de intervenţie în aceste regiuni pentru a asigura accesul egal la o educaţie de calitate pentru toţi copiii.

Mai mult, patru din 10 copii (39,56%), absolvenţi ai şcolilor generale din comunele şi satele din România, au înregistrat medii sub 5, în timp ce 21,5% dintre elevii din mediul urban au atins performanţa de a obţine note mai mari de 9. În ceea ce priveşte nota 10, copiii din oraşe au fost de 14 ori mai mulţi decât cei care trăiesc în mediul rural.

Analizele Salvaţi Copiii privind costurile „ascunse” ale educaţiei gratuite, realizate în anii trecuţi, au arătat că părinţii din mediul urban cheltuie cu 30-40% mai mult pentru pregătirea suplimentară, prin meditaţii sau program şcolar prelungit, a copiilor lor şi, de asemenea, faptul că meditaţiile reprezintă o importantă categorie de cost, de aproximativ 2.500 lei anual în 2021, sumă pe care foarte puţin părinţi din mediul rural şi-o permit.

Înţelegerea şi conştientizarea de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi autorităţile locale, a legăturii dintre sărăcia materială şi performanţele educaţionale slabe ale elevilor ar trebui să conducă la dezvoltarea de politici şi programe specifice, care să îmbunătăţească accesul la educaţie şi să ofere sprijin suplimentar pentru elevii din regiunile şi comunităţile sărace, prin:

– modernizarea infrastructurii şcolare şi resurse suplimentare pentru şcoli, în vederea extinderii programelor „Şcoală după şcoală” şi „O masă sănătoasă”, ţinând seama de intensitatea sărăciei şi deprivării sociale şi materiale severe;

– refacerea sistemului de educaţie timpurie în mediul rural, esenţială în dezvoltarea socială şi cognitivă a copiilor, prin înfiinţarea de creşe şi grădiniţe;

– întărirea serviciilor sociale cu numărul prevăzut de lege de asistenţi sociali profesionişti pentru identificarea familiilor aflate în dificultate şi a copiilor în situaţie de abuz şi neglijare;

– crearea de programe de consiliere pentru elevi şi mentorat pentru cadrele didactice;

– măsuri de stimulare a cadrelor didactice performante pentru menţinerea lor în comunităţile dezavantajate;

– colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale ale căror bune practici în comunităţile rurale şi zonele afectate de sărăcie pot constitui programe de interes naţional;

– măsuri cu caracter economic (investiţii, infrastructură de transport, sprijinirea actorilor economici locali etc.).

Copiii români sunt cei mai afectaţi copii europeni de riscul de sărăcie şi excluziune socială şi de deprivarea materială severă

În 2021, peste 1,5 milioane de copii din România (41,5% din numărul total al copiilor) creşteau în risc de sărăcie sau excluziune socială, a cărei intensitate s-a mărit comparativ cu anii anteriori. Riscul de sărăcie sau de excluziune socială în rândul copiilor este mult mai mare în zonele rurale decât în mediul urban: în 2021, rata a fost de 16,1% în oraşele mari, 30,7% în urbanul mic şi suburbii şi 50,1% în zonele rurale.

Comparaţia pe regiunile de dezvoltare ale României, pe întreaga populaţie, indică o discrepanţă semnificativă între acestea: cele mai ridicate valori se regăsesc în regiunile Sud-Est (46,9%), Sud-Vest Oltenia (44,7%) şi Nord-Est (38,2%), iar cele mai scăzute în regiunile Nord-Vest (27,4%) şi Vest (29,5%), regiunea Bucureşti-Ilfov (19,2%) fiind singura sub media europeană (21,6%).

Dintre ţările UE, cea mai mare proporţie de copii şi tineri (15-29 de ani) care au fost grav defavorizaţi din punct de vedere material şi social în 2021 a fost înregistrată în România (23,1%), urmată de Bulgaria (18,7%), Grecia (14,2%) şi Ungaria (10,3%).

De reţinut că deprivarea materială şi socială severă afectează în primul rând copii. În 2022, aproape una din 6 familii din România nu şi-a putut permite să îşi încălzească locuinţa în mod corespunzător (15,2%) şi aproape una din patru nu şi-a putut permite o masă hrănitoare (22,1%), cu situaţia cea mai dramatică în cazul familiilor cu trei sau mai mulţi copii (peste 25%).