Salvaţi Copiii România cere Preşedinţiei, Guvernului şi Parlamentului modificări legislative, care să asigure o mai bună protecţie a copilului în faţa agresiunilor sexuale.
Cu toate că, anual, în ţara noastră se înregistrează aproape 800 de fete sub 15 ani care devin mame, conform rapoartelor anuale ale Ministerului Public, sunt trimişi în judecată doar între 200 şi 300 de inculpaţi pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor. În România, subraportarea abuzului sexual comis asupra copiilor a atins un nivel acut, dacă ţinem seama de faptul că sistemul de asistenţă socială şi protecţie a drepturilor copilului identifică sau primeşte sesizări pentru doar 1.000 de cazuri anual.
Consiliul Europei a estimat în 2020 că, în Europa, „unul din cinci copii cade victimă unei forme a abuzului sexual”, iar 90% dintre aceste cazuri nu ajung în atenţia poliţiei ori a instanţelor judecătoreşti.
Salvaţi Copiii consideră că trebuie clarificate de urgenţă reglementările penale cu privire la infracţiunile de viol şi act sexual cu un minor, pentru o practică unitară şi coerentă a instanţelor judecătoreşti, aşa cum solicită Consiliul Europei încă din 2016 . De asemenea, se impune modificarea legislaţiei electorale pentru a preveni situaţiile în care candidaţii condamnaţi pentru fapte penale grave comise asupra copiilor ar putea deveni reprezentanţi şi factori de decizie ai comunităţilor lor.
Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunosc dreptul copiilor de a fi protejaţi împotriva oricăror forme de violenţă. În acest sens, abuzul sexual asupra copiilor este considerat una dintre cele mai grave infracţiuni care produc suferinţă copiilor şi ale cărei efecte de natură fizică, psiho-emoţională, comportamentală şi socială se răsfrâng, inclusiv pe termen lung, asupra vieţii lor.
Deoarece abuzurile sexuale sunt dificil de identificat şi solicită o legislaţie clară, eficientă şi în acord total cu principiul interesului superior al copilului, crearea de instituţii adecvate şi pregătirea specialiştilor în acest domeniu reprezintă condiţia respectării drepturilor fundamentale ale copiilor. Sunt numeroase rapoartele şi cercetările care arată o exacerbare a fenomenului de abuz sexual în 2020, anul pandemiei de COVID-19 , cu o creştere constatată în această perioadă şi în ceea ce priveşte cererea din mediul online de materiale care conţin forme de abuz sexual asupra copiilor.
Am transmis celor trei instituţii fundamentale ale ţării, Preşedintele României, Guvernul şi Parlamentul României, propunerile noastre legislative, însoţite de un document cu explicaţii, date statistice, analize ale principiilor de dezvoltare socio-emoţională a copilului şi argumente socio-juridice, precum şi un tabel cu propunerile detaliate de modificare şi completare a Codului Penal, a Legii 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale şi a Legii 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, urmărind:
1. Clarificarea suprapunerilor şi a tratamentului penal în sancţionarea violului şi a actului sexual cu un minor, prin introducerea în Codul Penal a unei noi incriminări a abuzului sexual asupra copilului care nu a împlinit 14 ani, indiferent de prezenţa sau absenţa unor acte de constrângere fizică, morală sau de punerea sa în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare. Investigaţiile jurnalistice (www.dela0.ro) au condus la concluzia că, din o mie de dosare penale care privesc infracţiunile de act sexual cu minori sub 15 ani , în 3 din 4 cazuri instanţele româneşti au încadrat fapta penală ca act sexual cu un minor.
2. Asigurarea unei practici judiciare unitare şi coerente în diferenţierea cu precizie a faptelor de viol de actele sexuale consimţite de minori. Urmare a deciziei CEDO în cauza M.G.C. v. Romania (2016) , Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei a decis plasarea României sub monitorizare la capitolul „protecţia contra relelor tratamente”, constatând „incapacitatea în dezvoltarea unei practici judiciare stabile şi coerente cu privire la noţiunea de consimţământ, pentru a diferenţia cu claritate cazurile de viol de cazurile de act sexual consimţit cu un minor.”
3. Dat fiind numărul neobişnuit de mare de decizii ale instanţelor judecătoreşti cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, înăsprirea pedepselor prevăzute pentru următoarele infracţiuni: proxenetism (art. 213 C.p.), folosirea serviciilor unei persoane exploatate (art. 216 C.p.), folosirea prostituţiei infantile (art. 216^1 C.p.), proxenetism (art. 213 C.p.), viol (art. 218 C.p.), agresiunea sexuală (art. 210 C.p), actul sexual cu un minor (art. 220 C.p.), coruperea sexuală a minorilor (art. 221 C.p.) şi racolarea minorilor în scopuri sexuale (art. 222 C.p.).
4. Blocarea participării, în calitate de candidaţi, a persoanelor pentru care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive pentru infracţiuni contra vieţii, contra libertăţii persoanei, privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile, contra libertăţii şi integrităţii sexuale şi rele tratamente aplicate minorului.
5. Includerea în legislaţia românească a măsurilor care, prin derogare de la articolele 5(1) şi 6(1) ale Directivei Europene E-Privacy (2002/58/CE), să oblige furnizorii de servicii de comunicaţii electronice (serviciile de e-mail şi mesagerie bazate pe web) să detecteze, să elimine şi să raporteze online abuzurile sexuale asupra copiilor, acoperind, de asemenea, situaţiile de ademenire de către un adult a unui copil pentru a fi supus abuzurilor sexuale.
„Considerăm că societatea românească trebuie să se schimbe în raport cu acest fenomen invaziv al abuzului comis asupra copiilor. Ea trebuie să-şi clădească instrumentele juridice şi instituţionale necesare descurajării oricăror forme de tolerare a abuzurilor fizice, emoţionale ori sexuale asupra copiilor. Nu doar la nivelul familiei, ci şi cu privire la modul în care autorităţile, instituţiile în care se regăsesc copiii şi instanţele judecătoreşti înţeleg să aplice legea. Toate statele europene privesc copilul, drepturile şi interesele lui ca priorităţi fundamentale, cu programe şi acţiuni concrete şi nu doar declarativ, cum se întâmplă adesea în România.”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv al Organizaţiei Salvaţi Copiii România.
