Romii: Supraviețuirea prin cultură

Romii şi cultura lor au supravieţuit vreme de mai bine de un mileniu. Dar povestea acestei supravieţuiri nu e unitară, precum a altor popoare europene.

Grupurile calificate în ansamblu drept ‘ţigani’ sunt adesea extrem de diferite şi ţin să-şi sublinieze diferenţele. Mulţi romi se definesc prin vechile meserii ale strămoşilor, unele dispărute, altele reinventate în anii tranziţiei, se relatează într-un material realizat de BBC.

Comunităţi precum cea din Clejani le-au predat copiiilor, din generaţie-n generaţie, tehnici, cunoştinte şi meşteşuguri. Adesea se întâmplă ca asemenea comunităţi să pună apartenenţa profesională deasupra celei etnice.

Limba a jucat un rol-cheie în continuitatea culturii rome. Iubitorii de romani pun accent pe cât de poetică e această limbă: de exemplu, pentru “cutremur” în romani se foloseşte în unele zone sintagma “dansul pământului”.

Dar, în acelaşi timp, scepticii subliniază că limba nu îi uneşte neapărat pe romii europeni, care vorbesc dialecte diferite şi, dincolo de un nucleu comun de vocabular, s-ar putea să nu se înţeleagă unii cu alţii.

Acest grad de sofisticare poate apărea ca o surpriză în ochii multor est-europeni, înclinaţi să vadă în romani nu o limbă, ci un “argou”. Apreciere limitată şi cu cauze multiple: una dintre ele este închiderea şi păstrarea propriilor secrete, practicată în multe comunităţi de romi, care au simţit că numai aşa pot supravieţui. În plus, comunităţile rome par să pună mare preţ pe diferenţele dintre ele.

Harta Romanipen-ului seamănă cu un mozaic din care unele piese parcă stau gata să sară din aranjament. Aliajul subtil limbă-meserii-valori le ţine lipite, pe unele, în tablou. Dar mai e un liant: diviziunea romi-neromi. Romii şi ‘gagiii’. ‘Rom’ înseamnă ‘om’, e un cuvânt vechi indian; ne-romul, celălat, e numit Gadjo, „gagiu” – dacă românizam pronunţia.

Diferenţa între “noi” şi “ei” a jucat un rol important în cultura diverselor comunităţi de romi. Romii au fost respinşi de populaţia majoritară şi, la rându-le, au respins-o. Au fost persecutaţi, înrobiţi sau asimilaţi forţat. Aşa că romii au încercat să stabilească relaţii speciale cu Ceilalţi.

Şi totusi muzica tradiţională, cântecele de jale şi baladele lungi au fost cele care au ajuns să facă azi carieră mondială, nu melodioarele cu trei versuri. Ceea ce se numeşte World Music are tot mai mulţi ascultători; interesul tot mai mare faţă de muzica tradiţională din lume i-a adus şi pe romi în atenţia publicului de pretutindeni.

Secole de-a rândul, muzicienii romi din sud-estul Europei au cântat pentru comunităţile lor dar şi pentru gagiii care i-au tocmit la nunţi şi înmormântări. Romii au jucat astfel un rol crucial în păstrarea tradiţiilor celorlalţi. Ca muzicieni angajaţi pentru diverse ocazii, au cântat pe gustul tuturor. Iar cântecele simple de azi, acuzate ca sunt repetitive, fără mesaj, sunt menite mai degrabă să satisfacă gustul majorităţii – şi mai puţin pe cel al minorităţii, explică scriitorul Vasile Ionescu.

Romii fac muzică pentru ei şi pentru alţii dar poveştile se spuneau mai ales în sânul comunităţii stimulând sentimente de mândrie şi apartenenţă culturală.

Sursa: BBC