La începutul secolului al XX-lea majoritatea covârșitoare a romilor și Sinti europeni duceau o viață sedenatară. Satul de romi Stegersbach, de exemplu, adăpostea peste 200 de oameni, iar în provincia austriacă Burgenland mai bine de 8.000 de romi și Sinti locuiau în 130 de cătune și așezări similare, până în 1938.
În majoritatea țărilor din Europa de Vest, romilor și Sinti li s-a interzis timp de secole accesul în breslele și asociațiile profesionale și de aceea mulți dintre ei au devenit intermediari și negustori. În Europa occidentală în mod special, mulți romi și Sinti au ajuns oameni de afaceri de succes. Copiii lor mergeau la școlile locale și mulți romi și Sinti au participat ca soldați în Primul Război Mondial. Pentru serviciile aduse regelui și patriei, unii romi și Sinti au fost chiar înnobilați.
Meserii
În timp ce majoritatea romilor din Europa Centrală s-au așezat acum sute de ani, unele familii Sinti din Europa de Vest au continuat să călătorească la diverse târguri și piețe în caravane. Se ocupau cu vitele, caii ori fierul vechi, sau lucrau ca fierari, polizori și cositori. De obicei urmau rute tradiționale vara și se întorceau în satele și orașele de baștină pentru a ierna.
Timp de multe secole, romii și Sinti au fost angajați ca muzicieni profesioniști de către nobili și în săli de concerte. Începând din secolul al XIX-lea, romii și Sinti au avut acces la studii de specialitate în școli de muzică, conservatorii și universități. Mulți romi săraci au găsit o sursă suplimentară de venituri pentru iarnă cântând la nunți si petreceri. În numeroase familii rome, copiii încă mai învață şi astăzi de la părinții lor să cânte la un instrument.
Majoritatea romilor din Europa Centrală lucrau ca muncitori agricoli pe marile domenii și ca zilieri la vremea recoltei pentru fermele mai mici. În districtele Prešov și Košice din estul Slovaciei, romii constituiau un procent ridicat din populația rurală. Ei trăiau în această regiune de secole.
Mulți romi sedentari călătoreau în zona ca polizori, cositori și muzicieni în timpul iernii; alții erau împletitori talentați de coșuri de rafie sau dulgheri, care făceau jgheaburi, butoaie, linguri și mături.
În secolul al XIX-lea, stereotipurile despre romi și Sinti au devenit prezențe obișnuite în ziare, cărți și fotografii. Așa zisele cărți poștale „cu țigani” erau foarte populare în prima jumătate a secolului al XX-lea. Ele reflectau dorinţa oamenilor de a avea un mod de viață liber. Majoritatea populației, care nu avusese vreodată un contact personal cu romi sau Sinti, își făcea o idee despre ei exclusiv din acest tip de ilustrații.
Criza economică
În timpul crizei economice mondiale, milioane de oameni din Europa Centrală și-au pierdut locurile de muncă. La vremea aceea puține țări central europene aveau programe de asigurări de sănătate, șomaj sau pensie de vârstă. O mulțime de șomeri au părăsit orașele și s-au întors în satele de unde proveneau, preluând locurile de muncă ocupate până atunci de romi. Mulți romi au ajuns curând să moară de foame, iar autoritățile locale au fost nevoite să le plătească ajutoare de sărăcie. Tensiunile au început să se acumuleze, și multe comunități au decis să scape pur și simplu de acești oameni săraci și înfometați.
Cositorii călătoreau din sat în sat, reparând oale și crătiți pentru familiile de la țară. În timpul crizei economice mondiale, mulți artizani locali și negustori au protestat împotriva acestei competiții externe.
Negustorii și meșteșugarii itineranți erau excluși din ce în ce mai mult din târguri și piețe. Romii și Sinti erau arestați în mod regulat de poliție și puși să plătească amenzi mari numai pentru că munceau!
Segregarea
Încă din anii 1890, romii și Sinti europeni s-au confruntat din ce în ce mai mult cu atenția și verificările poliției. Autoritățile au introdus reglementări care le-au afectat viața de zi cu zi precum și munca. S-au instituit amenzi pentru romi și Sinti care munceau fără permis, iar „vagabondajul” și „cerșitul” au fost transformate în delicte pedepsibile.
Începând din 1912, autoritățile franceze cereau tuturor celor care nu aveau o reședință permanentă să poarte asupra lor un „carnet antropometric”. Era primul document de acest fel care menționa descrierea fizică și includea atât o fotografie cât și amprentele. Alte țări europene au urmat în curând modelul astfel instituit.
Odată cu apariția statului național modern la sfârșitul secolului al XIX-lea, înregistrarea a devenit o practică răspândită pentru toți cetățenii. În anii 1920 și 1930, autoritățile regionale și locale din tot mai multe țări au început să-și înregistreze populațiile locale de romi și Sinti în „registre pentru țigani“ și să le emită cărți de identitate speciale, care trebuiau purtate tot timpul.
Apariţia teoriilor rasiste
Teoria rasistă conform căreia romii și Sinti „contaminau“ „fondul genetic” al populației europene a fost propusă inițial de psihiatri elvețieni și doar mai apoi adoptată de național socialiști. În 1905 Josef Jörger, un psihiatru elvețian adept al eugeniei, a utilizat acest arbore genealogic pentru a demonstra cum familia Zero ar fi fost prezumptiv „poluată” prin căsătoria cu o femeie dintr-o familie de nomazi. În studiul său, diverșii membri ai familei erau defăimați prin utilizarea unor etichetări vagi, subiective și moralizatoare precum „prostituată”, „criminală”, „slabă de înger” și „nelegitimă”.
Conform teoriei eugeniei, comportamentul social este în mare măsură moștenit. Astfel, mișcarea eugenică recomanda îmbunătățirea stării genetice a populației cu ajutorul „igienei rasiale”, incluzând sterilizarea forțată, experimente pe oameni și segregarea grupurilor „indezirabile”.
Reprezentanți ai consiliilor locale și partidelor politice au participat la „conferințe referitoare la țigani menite să dezbată problemele cu care se confruntau autoritățile locale care nu mai puteau sau nu mai doreau să susțină efortul financiar implicat de numeroșii locuitori romi sărăciți. Participanții discutau ceea ce ei vedeau ca fiind soluții fezabile, precum crearea de „rezervații țigănești”, deportarea oamenilor pe o insulă din Pacific, sau construirea unor lagăre de muncă pentru șomerii romi.
Național socialiștii au introdus Legile de la Nuremberg pentru a preveni orice diluare a rasei „ariene” – pe care o considerau superioară – cu rase pe care le vedeau ca fiind inferioare, precum evrei, romi sau Sinti,negri, slavi și mulți alții. Naziștii credeau că abilitățile intelectuale, comportamentul social și valorile morale sunt moștenite.
În 1936, nou înființatul Institut de Cercetare pentru Igienă și Biologia Populației al Ministerului Sănătății celui de-al Treilea Reich de la Berlin a lansat un proiect de „cercetare rasială” – ulterior derulat în colaborare cu Institutul de Biologie Criminalistică – privind pe romii și Sinti din Germania, Austria și teritoriul de azi al Republicii Cehe. Directorul de Cercetare Robert Ritter și asistenta lui Eva Justin au elaborat arbori genealogici ai unor familii de romi și Sinti, în multe cazuri mergând cu mai bine de o sută de ani în urmă. Cei doi au fotografiat și măsurat părți ale corpului și au înregistrat grupele sanguine ale oamenilor, precum și culoarea părului și a ochilor.
Național socialiștii au adoptat o serie de legi și reglementări care îi etichetau pe romi și Sinti ca fiind „criminali înnăscuți“. Conform argumentelor lor, chiar dacă un rom nu a comis încă nici o crimă, el sau ea o va face mai devreme sau mai târziu pentru că asta face parte din moștenirea lor biologică. În interesul „prevenirii criminalității” național socialiștii îi arestau așadar nu doar pe cei care comiseseră o crimă dar și pe cei despre care credeau că s-ar putea să comită una mai târziu.
Primele lagăre „pentru țigani“ din cel de-al Treilea Reich nu au fost înființate de către oficiali ai Partidului Nazist sau de către SS ci de către autoritățile municipale germane. În 1935, Consiliul Local al orașului Koln a forțat 500 de romi și Sinti să-și părăsească apartamentele, casele și caravanele și i-a mutat într-un lagăr „pentru țigani“ nou construit la marginea orașului, în Blickendorf. Lagăre similare au fost înființate la Hamburg, Düsseldorf, Berlin, Frankfurt, Essen și Hanovra.
Sursa: Genocidul etnicilor roma și sinti europeni din perioada național-socialismului