Romii – Repere istorice

Pentru că romii au fost şi au rămas marginalizaţi în societate, istoria lor este, adesea, neglijată în istoria oficială. Se ştie şi s-a dovedit din secolul al XVIII-lea că romani, limba lor, face parte din limbile indo – ariene şi acest lucru atestă faptul că vorbitorii săi sunt de origine indiană. Totuşi, oamenii obişnuiţi nu ştiu aproape nimic despre istoria sau cultura acestei naţiuni, care – din punct de vedere numeric – este cea mai mare minoritate din Europa. De altfel, guvernele naţionale şi organizaţiile internaţionale încearcă să combată segregarea, stigmatizarea şi marginalizarea romilor şi să asigure integrarea lor deplină în societate. Una dintre cheile integrării este educaţia, a romilor şi ne-romilor, deopotrivă. O parte integrantă a acestui proces educativ rezidă în cunoaşterea reciprocă a istoriei comune a romilor şi ne-romilor, în Europa. Fişele de informare despre istoria romilor urmăresc să susţină acest proces de integrare, prin intermediul educaţiei.

Este imposibil să acoperim corect numeroasele aspecte ale istoriei romilor într-o singură etapă şi să corectăm toate erorile trecutului în acest domeniu. Chiar dacă fişele de informare acoperă fazele şi evenimentele cele mai importante ale acestei istorii, ele trebuie percepute ca un prim pas care, sperăm, va fi completat în viitor. Ca să permitem un progres pas cu pas, am optat pentru o abordare deschisă în materie de prezentare: formatul (fişe individuale) şi organizarea conţinutului (liste deschise) pe care le-am reţinut sunt destinate să faciliteze eventuale adăugiri. Acest concept de conţinut deschis se reflectă în sistemul de numerotare a fişelor, care propune organizarea istoriei romilor în şapte faze:

ISTORIA PRE-EUROPEANĂ: „PRIMA MIGRARE” DIN INDIA CENTRALĂ CĂTRE BIZANŢ

Originea indiană şi „drumul către Europa” via Persia, Armenia şi Asia Mică, în epoca Imperiului Bizantin, sunt fapte incontestabile, mai ales datorită dovezilor lingvistice. Datorită sărăciei documentelor şi „faptelor de necontestat”, ca şi importanţei originii în orice proces de emancipare, această problemă constituie obiectul atât al unor teorii fondate pe realităţi ştiinţifice, cât şi al unor speculaţii mai mult sau mai puţin bizare.

ISTORIA EUROPEANĂ TIMPURIE ŞI PRIMA DISCRIMINARE

Această a doua fază a istoriei romilor acoperă perioada începând cu„sosirea în Europa”, în secolul al XV-lea, ca şi situaţia romilor în diverse regiuni ale Europei în secolele XVI şi XVII: situaţia lor în Imperiul Otoman şi în Europa Centrală, servajul şi robia în Valahia şi Moldova, marginalizarea şi persecutarea în Europa Occidentală.

POLITICI DE STAT: INTEGRAREA, ASIMILAREA FORŢATĂ, DEPORTAREA

În secolul al XVIII-lea, „Epoca Luminilor” în istoria europeană, romii sunt expuşi unor „noi metode” de discriminare: „privare de libertate” în Spania şi legi impunând asimilarea forţată în Imperiul Austro-Ungar; aceste metode contrastează cu tratarea lor – în general – ca supuşi egali, cu toate drepturile civile asociate, în Imperiul Rus.

„A DOUA MIGRAŢIE” ŞI INTENSIFICAREA DISCRIMINĂRII

În timpul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, s-a produs un al doilea val de migraţie: grupuri de romi din Europa Centrală şi de Sud-Est pleacă spre alte regiuni ale Europei, şi, în unele cazuri, spre continentul american.

Procesele şi schimbările politice survenite la cumpăna secolelor XIX-XX îi afectează şi pe romi. Aceste schimbări se reflectă în intensificarea discriminării, într-o regiune care altădată făcea parte din Imperiul Austro-Ungar şi în tratamentul romilor ca un popor aparte (dar ca parte integrantă a societăţii) în tânăra Uniune Sovietică.

PERSECUŢIA, „INTERNARE“, GENOCIDUL – HOLOCAUSTUL

Genocidul nazist marchează o fractură în istoria recentă a romilor. El corespunde apogeului unei atitudini seculare de discriminare, stigmatizare şi persecuţie. Multe grupuri nu au depăşit Holocaustul până astăzi. Holocaustul nu poate fi tratat ca aparţinând trecutului: el face parte integrantă din viaţa romilor de azi, astfel încât non-romii trebuie să fie de asemenea sensibilizaţi faţă de această perioadă din istoria romilor. Acest capitol este, poate, cea mai bună ilustrare a caracterului preliminar şi deschis al fişelor de informare. Chiar dacă această secţiune conţine numărul cel mai mare de fişe de informare redactate până în prezent, mai rămâne încă mult de scris.

DISCRIMINARE PRELUNGITĂ ŞI LUPTA PENTRU DREPTURILE OMULUI

După cel de-al doilea Război Mondial, romilor care au supravieţuit lagărelor de concentrare li se refuză orice ajutor sau act reparatoriu şi, pentru mulţi dintre ei, recunoaşterea va veni prea târziu. Stigmatizarea şi discriminarea nu au încetat după Holocaust. Romii au fost întotdeauna şi rămân marginalizaţi în societatea europeană. Această situaţie provoacă, în cele din urmă, autoorganizarea pentru emancipare şi lupta pentru drepturile omului, la nivel internaţional.

„A TREIA MIGRAŢIE“ ŞI PROCESUL DE EMANCIPARE

Migraţia recentă, dinspre Est spre Vest a romilor, debutează în cadrul mişcărilor muncitorilor care emigrează între Europa de sud-est şi Europa Occidentală şi se intensifică odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a sateliţilor săi şi cu dezintegrarea Republicii Federale Socialiste Iugoslavia. Procesele care duc, de asemenea, la conflicte armate se înmulţesc şi îi lovesc pe romi în diverse moduri: victime ale războiului, grup etnic marginalizat, etichetaţi în ţările de destinaţie cu statutul de refugiaţi „doar” pe motive economice etc.

Din nou, ultimul punct de pe listă reflectă caracterul deschis al acestei lucrări. El reprezintă un articol care expune liniile principale ale migraţiilor recente Est-Vest şi ar putea fi completat cu sub-articole despre detalii ale acestei evoluţii globale.

Un material realizat de CONSILIUL EUROPEI
PROIECT EDUCAŢIA COPIILOR ROMI ÎN EUROPA