România revine duminică, 27 octombrie, la Timpul Legal Român, ora Europei Orientale. Ceasurile se dau înapoi, ora 4,00 devenind ora 3,00. Aşadar, se încheie orarul de vară care începe în ultima duminică a lunii martie iar diferenţa faţă de timpul universal (GMT) este din nou de două ore.
Schimbarea nu este simultană în toate ţările, din cauza diferenţei de fus orar. Conform Convenţiei fusurilor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pământ acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sunt date de faptul că, la fiecare 15 grade longitudine, apare o oră în plus. Numerotarea acestor fusuri începe de la meridianul de origine, care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), în sens pozitiv către est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului 0, a Europei Centrale – ora fusului 1 şi a Europei Orientale – ora fusului 2.
Odată cu încetarea folosirii orei de vară, 70 de ţări din Europa şi Statele Unite ale Americii dau ceasurile cu o oră înapoi. Marea Britanie, Irlanda şi Portugalia vor reveni la ora GMT, în timp ce Spania, Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Luxemburg, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Suedia şi Olanda vor fixa ceasurile la ora GMT+1. Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia şi Lituania îşi vor fixa ceasurile la ora GMT+2.
Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală (a Soarelui) şi reducerea folosirii luminii artificiale.
Benjamin Franklin a sugerat în 1784 această metodă, dar ea a fost aplicată pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa. Au urmat ani în care introducerea orei de vară a fost propusă de mai multe ori, dar respinsă. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată şi în SUA, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 – 30 septembrie 1945.
În România, orarul de vară a fost introdus pentru prima dată, fără prea mare succes, în 1931, când a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 171 din iulie 1931 Legea pentru stabilirea orei oficiale în România. Începând cu anul 1979, ora de vară a fost instituită permanent în ţara noastră şi, până în anul 1997, trecerea la ora de vară s-a făcut în ultima duminică a lunii martie iar la ora de iarnă, în ultima duminică a lunii septembrie.
Începând cu anul anul 1998, potrivit Ordonanţei de Guvern nr. 20 din 18 august 1997, trecerea la ora de vară se face în ultima duminică a lunii martie iar la ora de iarnă, în ultima duminică a lunii octombrie.
Trecerea la ora de iarnă nu modifică mersul trenurilor în vigoare. Potrivit CFR Călători, trenurile de călători pleacă din staţiile de formare după ora oficială de vară până la ora 4,00 iar cele care au ora de plecare după 4,00 vor pleca la orele din mersul de tren în vigoare, respectând ora Europei Orientale.
Trenurile de călători aflate în circulaţie după ora 4,00, ora oficială de vară, opresc în staţiile din parcurs stabilite, unde staţionează până la ora de plecare din orarul în vigoare după noua oră a Europei Orientale. De asemenea, între staţiile de frontieră cu Republica Moldova, Ungaria, Serbia, Ucraina, Bulgaria, trenurile circulă după orarul în vigoare.