Şcoala, după cum bine ştim este instituţia care pregăteşte, educă tânărul membru al societăţii în vederea socializării lui. Şcoala este cea care deschide ochii omului către universul cunoaşterii, lumii în care trăieşte. Ea are şi rolul de a-i dezvolta aptitudinile şi a-i crea pârghii motivaţionale în activităţile sale din societate. Totodată îl educă pe tânăr formându-i bună conduită în relaţiile cu lumea înconjurătoare: mediu, alte grupuri de oameni, responsabilităţi, obligaţii şi drepturi în societate.
Pregătirea copilului pentru şcoala este considerată tot mai mult, funcţia majoră, obiectivul formativ central al activităţilor instructiv-educative.
Pregătirea copilului pentru şcoală, trebuie înţeleasă ca o adaptare reciprocă pe de o parte a copilului la şcoală, iar pe de altă parte a şcolii la copil. De altfel când ne referim la şcoală, trebuie să avem în vedere reconsiderarea ei permanentă în raport cu cerinţele dezvoltării sociale, în aşa fel încât ea să corespundă şi să răspundă în cel mai înalt grad acestor cerinţe.
În acest fel pregătirea copilului pentru şcoală va fi implicit şi o pregătire pentru societate.
Trăim într-o lume care ne pune la grea încercare, în fiecare clipă, capacitatea de a face faţa unor impacturi afective, sociale, de a manifesta reacţii comportamentale în care să nu uităm de modul în care ne văd ceilalţi, de gradul de a se relaţiona cu ceilalţi, de a-şi cunoaşte posibilităţile, de a se putea mobiliza pentru a trece de eşec, de deschiderea spre acceptarea părerilor celorlalţi, de puterea de a fi om bun.
Este foarte adevărat că familia, atmosfera ei caldă, plină de afecţiune, contribuie prima şi decisiv la dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, dar personalitatea umană se conturează cald, uman, ştiinţific şi metodic, în cadrul şcolii. Pregătirea pentru intrarea în viaţa adultă, anterior realizată de familie, va fi continuată, în perioada şcolarizării, de către această instituţie. Aceasta este acum, contextul în care copilul va trebui să facă prima încercare de a iubi pe altcineva în afară de sine.
Şcoala este a doua casă a tânărului în formare. În acestă casă el trebuie să păşească cu bucurie şi încredere. Şcoala este un prim factor al educaţiei continue şi sistematice. Activităţile educative, utilizate în şcoală, dezvoltă un caracter programat, planificat, individual la individ.
Educaţia de bază este o datorie şi o responsabilitate a individului faţă de ceilalţi membri a societăţii.
Pentru că o persoană să-şi lărgească orizontul intelectual, el nu se poate limita doar la nişte cursuri de specialitate. Educaţia indivizilor, nu e numai un drept, ci şi o cheie al secolului XXI. Ea ajută la promovarea democraţiei, a justiţiei, dezvoltarea ecologică, ştiinţifică, socială şi economică, promovarea păcii, egalitatea între sexe. Educaţia ajută indivizii de a găsi cheia vieţii, de a o putea deschide acea uşă şi de a fi util acolo în interior.
Educaţia durează pe tot parcursul vieţii şi are că scopul să dezvolte responsabilităţi şi independenţe. Prin educaţie indivizii pot să se valorifice, să se ridice la nivelul aşteptărilor societăţii.
Prin întunericul inculturii nu poți înainta în nicio direcție. Te va cuprinde tot mai tare sentimentul neputinței, care va lucra subtil și febril în adâncul ființei tale. Iar incultura iţi va face școala inutilă!
Victor. N. Bogdan