În secolul al
XVII-lea, la Constantinopol, cei mai numeroşi negustori de cai erau de etnie
romă. Despre ei vorbeşte şi Ovidiu Drîmba în volumul Apariţia şi avatarurile
ţiganilor: „În toată Europa, de la Bosfor până la Atlantic, comerţul de cai
prospera în mâna ţiganilor”.
La fel de renumiţi erau odinioară romii şi pentru măiestria lor de a călări ori
pentru priceperea de care dădeau dovadă în creşterea cabalinelor şi chiar în
tratarea bolilor de care sufereau acestea.
De altfel, este lesne de înţeles această ataşare
a membrilor etniei rome faţă de cai dacă ne gândim că, parcă dintotdeauna,
cabalinele au fost tovarăşii fideli de drum şi de viaţă ai romilor din ţara noastră şi de pretutindeni.
Odată cu trecerea anilor, romii şi-au mai arătat
afecţiunea şi spiritul de negustori şi în alt mod faţă de cai: au început să
fabrice hamuri din piele. Hămurarii romi sunt, de fapt, nişte veritabili
pielari – pentru că ei fabrică nu doar hăţuri, ci şi curele pentru pantaloni
sau chimire.
Geambaşi – adică romi care se ocupă de comerţul
cailor – mai găsim, în prezent, în judeţele Arad, Brăila şi Braşov, cu toate că
odinioară erau la fel de mulţi în aproape toată ţara.
