Instituţiile statului, Biserica şi societatea românească sunt chemate să contribuie la cunoaşterea obiectivă a adevărului istoric al robiei romilor şi să contribuie la susţinerea acestei minorităţi, afirmă Patriarhia Română, în contextul apariţiei în presă a intenţiei unui reprezentant public al etniei rome din România de a acţiona în judecată Biserica Ortodoxe Române pentru anii de „robie a romilor” consumaţi în vremea de dinaintea apariţiei Statului român modern şi a entităţii juridice a BOR.
„Dacă ignorăm complexitatea realului şi a istoriei, reducând totul la câteva idei simplificatoare, dacă sfidăm realitatea încercând să judecăm şi să tranşăm trecutul cu un instrumentar total inadecvat acestuia, cel al sensibilităţilor, al actualelor drepturi civice, al avansului cunoaşterii şi al logicii prezentului, ca şi cum acest instrumentar ar fi aplicabil şi unor lucruri din afara experienţei sociale în care a apărut, atunci ne aflăm cu certitudine în faţa unui şir nesfârşit de dileme coborâtoare pe firele milenare ale istoriei. Cum vom putea îndrepta, de pildă, atâtea cruzimi şi nedreptăţi strigătoare la cer consumate în antichitate, în Evul Mediu, în Renaştere, în timpul sângeros al Revoluţiei Franceze, al Holocaustului nazist şi sinistrului Gulag comunist sau în oricare epocă istorică ale cărei reverberaţii oricât de sublimate ajung încă supărător până la noi? Cum vom putea rescrie istoria în aşa fel încât ea să se transforme într-un senin prezent continuu, edificat utopic pe ştergerea radicală a accidentatului relief cultural, social şi moral al trecutului?”, se arată într-un comunicat al Biroului de Presă al Patriarhiei Române.
Potrivit sursei citate, „lumea, până relativ recent în epoca modernă, a fost organizată strict pe principii ierarhice care structurau piramidal societatea, formată din varii categorii de oameni incluse în sistemul politico-social al vremurilor”, în acest fel funcţionând lumea multe mii de ani, conceptul de autonomie personală sau de persoană juridică apărând foarte târziu.
În acest context şi doar în el poate fi şi trebuie înţeleasă şi „robia romilor”, consideră Patriarhia.
„Ţine de onestitate intelectuală şi morală să spunem public şi răspicat că nu toţi romii erau robi, că nu toţi robii din Ţările Române erau romi şi că robi au fost şi foarte mulţi români, tătari sau turci în aceeaşi epocă şi în acelaşi spaţiu geografic. Aşa cum limpede şi documentat a arătat în mesajul transmis cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la Dezrobirea Romilor în Principatele Române şi Părintele Patriarh Daniel, ‘o cercetare onestă a fenomenului ‘robiei romilor’ din Ţările Române trebuie să aibă în vedere contextul internaţional al epocii, nu doar pe cel local. Robia a făcut parte din viaţa socială a Ţărilor Române medievale în aceeaşi măsură în care a fost o instituţie a societăţilor învecinate: Imperiul Bizantin, Serbia, Bulgaria, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Rusia ţaristă, dar şi la nivel mai larg: America latină, Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, ţări în care s-a dezvoltat mişcarea aboliţionistă (de abolire a sclaviei), dar care la rândul lor nu au reuşit eradicarea sclaviei decât aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi în Ţările Române sau chiar după Ţările Române”, susţine Patriarhia.
Fenomenul robiei ţiganilor din Ţările Române prezintă, conform sursei citate, diferenţe de înţelegere faţă de sclavia practicată în ţările atlantice sau în coloniile unor imperii occidentale, unde sclavii nu aveau atât de multe drepturi precum robii de etnie romă din Ţările Române.
„Principala caracteristică a instituţiei robiei în Ţările Române se referă la lipsa de personalitate juridică a individului aflat în această categorie socială. Totuşi, în toată perioada robiei în Ţările Române romii nomazi erau liberi să colinde ţara şi să-şi practice obiceiurile. În schimb, romii care aveau o slujbă fixă, adică o activitate statornică, erau obligaţi să stea în aceeaşi localitate. Deşi etnia romă avea cel mai mare număr de robi, în epocă existau robi şi din alte etnii şi chiar robi români. Vânzarea sau răscumpărarea robilor ori pedepsele fizice aplicate robilor romi constituiau norma juridică a vremii, deoarece robii români suportau aceleaşi pedepse ca romii, nefiind nicio discriminare în privinţa aceasta. Dincolo de prevederile formale ale legilor vremii, Biserica Ortodoxă Română a sprijinit minoritatea romă în diferite moduri, aşa cum reiese din documente istorice ale aceleiaşi vremi”, arată Patriarhia.
Potrivit comunicatului, dezrobirea socială a romilor a fost un proces complex care, pe lângă acordarea libertăţii individuale, a inclus şi stoparea nomadismului, implicarea romilor în agricultură şi integrarea lor în comunităţile rurale şi urbane.
„Dezrobirea i-a găsit însă pe robii de etnie romă nepregătiţi. Deşi eliberaţi în mod juridic de robie, cei mai mulţi romi au rămas pe lângă mănăstirile unde fuseseră odinioară robi, formând sate întregi de romi, care există până astăzi în apropierea imediată a mănăstirilor sau a fostelor case boiereşti. Aceştia îi ajutau pe proprietarii de pământ la muncile agricole, în schimbul unor anumite sume de bani sau alimente, iar cu timpul unii au devenit stăpâni pe terenul pe care locuiau. Cei care practicau diferite meserii s-au stabilit pe lângă târguri şi sate, practicându-şi în continuare meşteşugurile şi tradiţiile. Despre toate acestea mărturisesc, cu recunoştinţă, chiar romii înşişi care, de pildă, ţin să sărbătorească marile evenimente din istoria lor în preajma Mănăstirii Bistriţa din Mitropolia Olteniei (judeţul Vâlcea)”, explică Patriarhia.
În legătură cu solicitarea unor despăgubiri, „logica” acestui demers ar putea include, arată Patriarhia Română, în potenţiala categorie a „despăgubiţilor” şi o largă majoritate a locuitorilor României de azi care ar putea solicita despăgubiri de la urmaşii identificabili ai voievozilor şi boierilor pentru iobăgia practicată în fostele Ţări Române sau chiar de la statul român însuşi care exista latent în realitatea adesea crudă şi nedreaptă a diverselor epoci istorice din spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Potrivit Patriarhiei „în cheia post-modernă şi ideologică a reparării unor nedreptăţi consumate la scara societăţii umane, ar putea părea nedrept să selectăm doar o anumită categorie de fapte, precum ‘robia romilor’, şi să aplicăm această cheie de judecată doar unei singure instituţii, Biserica Ortodoxă Română”.
„În realitate, aceasta desfăşoară numeroase proiecte sociale prin care vine în ajutorul romilor care au o situaţie financiară precară. Prin programele desfăşurate se acordă asistenţă medicală, consiliere psihologică, ajutor material pentru prevenirea abandonului şcolar şi îmbunătăţirea traiului zilnic. Biserica sprijină comunităţile de romi prin tipărirea cărţilor de cult în limba romani.
„În Arhiepiscopia Bucureştilor a fost tipărită prima Carte de Rugăciuni în limba romani în anul 2006, iar un an mai târziu a fost imprimat un CD cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur tot în limba romani. Hirotonirea teologilor de etnie romă şi construirea lăcaşurilor de cult pentru comunităţile rome din ţară reprezintă un alt mod de sprijinire al persoanelor din această comunitate. Începând cu anul 2008 s-a intensificat slujirea în limba romani, fiind dezvoltate ectenii, răspunsuri liturgice şi alte slujbe în limba etniei rome. Pe lângă aceste aspecte, Biserica dezvoltă constant proiecte şi programe sociale care vin în ajutorul persoanelor de etnie romă”, precizează Patriarhia.
Totodată, în comunicat se subliniază că BOR contribuie la eforturile de integrare şi ajutorare a romilor prin următoarele programe:
* oferirea de locuri speciale pentru elevii şi studenţii romi în şcolile teologice;
* încurajarea hirotoniilor de teologi romi pentru comunităţile de romi (există preoţi romi pentru comunităţi rome în: Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Slobozia şi Bacău, dar există şi o mulţime de preoţi romi care păstoresc parohii ortodoxe româneşti, precum şi clerici romi slujitori în mănăstiri româneşti);
* construirea de biserici pentru comunităţile de romi din mediul urban şi rural;
* organizarea de programe social-filantropice şi misionare pentru comunităţile de romi sau alte programe în care au fost incluşi, fără discriminare, beneficiari romi (ex. programul derulat de Biserica Ortodoxă Română în parteneriat cu Organizarea de Integrare a Minorităţilor (OIM) pentru romii victime ale deportărilor şi urmaşii defavorizaţi ai acestora, programele Centrelor eparhiale: Iaşi, Craiova, Alba şi Severin);
* oferirea de sprijin pentru familiile de romi afectate de inundaţii în anii anteriori;
* includerea în programul Alege Şcoala a tinerilor romi cu situaţie materială precară şi rezultate bune la învăţătură;
* înfiinţarea unui Birou de catehizare a romilor la Râmnicu Vâlcea, tipărirea de cărţi de rugăciuni şi catehism în limba romani, editarea de materiale audio şi video în limba romani;
* includerea romilor în programele de reintegrare socială derulate de eparhii, de calificare sau reconversie profesională;
* angajarea tinerilor romi în structurile de economie sociale înfiinţate de unele eparhii;
* oferirea de asistenţă şi servicii religioase gratuite pentru botezul pruncilor familiilor rome sărace (Bucureşti, Cluj, Galaţi);
* organizarea de comunităţi parohiale în cartierele oraşelor sau în localităţi cu populaţie majoritar romă;
* asistenţă medicală gratuită în campania Sănătate pentru Sate, a Patriarhiei Române.
Concludent este faptul că peste 30% dintre asistaţii sociali ai Arhiepiscopiei Bucureştilor sunt romi, accentuează Patriarhia.
„În acelaşi mesaj invocat mai sus, Părintele Patriarh a accentuat şi faptul că ‘astăzi, conform datelor statistice, în România există cel mai mare număr de romi din Europa, dovedind şi prin aceasta că poporul român a fost şi este ospitalier şi tolerant faţă de romi, dar şi faţă de toate minorităţile etnice din România. De aceea, suntem chemaţi împreună, instituţii ale Statului, Biserică şi societate, să contribuim fiecare la cunoaşterea obiectivă a adevărului istoric, să privim critic ceea ce a fost negativ în trecut şi să contribuim în prezent la susţinerea minorităţii rome în eforturile sale de integrare socială, promovând totodată respectul pentru identitatea şi tradiţiile acesteia'”, a mai transmis Biroul de Presă al Patriarhiei Române.