Connect with us

Sanatate

Parkinson, o maladie frecventă, însă în continuare puţin înţeleasă

Boala Parkinson este, alături de boala Alzheimer, una dintre principalele patologii care afectează creierul, cu toate acestea încă nu se cunosc multe lucruri în legătură cu ceea ce provoacă această maladie insidioasă din cauza căreia pacientul îşi pierde treptat capacităţile motorii, relatează AFP.

„Peste zece milioane de oameni trăiesc cu boala Parkinson în întreaga lume”, a rezumat Fundaţia Parkinson, una dintre principalele organizaţii americane dedicate luptei împotriva acestei maladii.

Acest lucru o face una dintre principalele maladii neurodegenerative, acele patologii care afectează treptat funcţionarea neuronilor, cu potenţial invalidant.

Spre deosebire de boala Alzheimer, mai frecventă, Parkinson nu provoacă neapărat demenţă, deşi astfel de efecte pot exista.

Boala, care vizează în mare parte bărbaţii şi în proporţie covârşitoare persoanele peste 50 de ani, afectează în primul rând mişcările. Cele trei simptome principale sunt tremorul, rigiditatea musculară şi dificultate în iniţierea unei mişcări.

Însă „toate aceste semne nu sunt prezente în acelaşi timp şi nu au neapărat aceeaşi intensitate”, a rezumat Institutul francez pentru sănătate şi cercetări medicale (Inserm) precizând că „pe măsură ce progresează, tulburările motorii reduc autonomia, viaţa relaţională şi profesională şi calitatea vieţii pacientului”.

Pe parcursul mai multor ani, pacientul îşi pierde treptat o mare parte din capacitatea de mişcare şi poate, în stadiul final, să fie nevoit să rămână imobilizat la pat sau să se deplaseze cu ajutorul unui scaun cu rotile.

Însă „diagnosticul bolii Parkinson este dificil pentru că simptomele apar insidios şi niciunul nu este cu adevărat specific sau prezent sistematic”, a sublinia Inserm.

De aceea, specialiştii reamintesc în mod regulat că această boală este departe de a se limita la tremor, simptomul cel mai cunoscut de publicul larg.

Ce cauzează această maladie? Se cunoaşte că boala Parkinson este asociată cu dispariţia progresivă a neuronilor care generează dopamină, un neurotransmiţător. Această degenerare are loc în mod insidios, iar atunci când apar simptomele, neuronii în cauză au fost deja afectaţi în mare măsură.

Prin urmare, tratamentele existente se concentrează pe dopamină. Cel mai comun, L-dopa (Levodopa), stimulează producerea acestei substanţe în creier. Însă aceasta prezintă efecte secundare semnificative, cu mişcări necontrolate şi, ca orice alt medicament, nu întrerupe evoluţia bolii.

Maladia este dificil de tratat nu doar pentru că este greu de identificat la timp, ci şi pentru că nu sunt cunoscute cauzele fundamentale ale degenerării neuronilor dopaminergici.

Mulţi cercetători bănuiesc că declanşatorul bolii nu se găseşte în creier, ci în alte părţi ale corpului, cum ar fi intestinul sau nasul. Cu toate acestea, incertitudinile rămân.

Ceea ce se cunoaşte, însă, este faptul că maladia nu are o componentă genetică semnificativă: doar 15% dintre pacienţi au antecedente familiale, potrivit Inserm.

Printre factorii de risc, a fost stabilită clar o legătură cu expunerea la anumite pesticide, notează AFP.

Două modalităţi de tratament în cazul simptomelor grave

Imposibilitatea de a merge mai mult de câţiva metri sau de a dormi normal: aceste suferinţe sunt frecvente în cazurile avansate de boală Parkinson. Două studii recente oferă speranţa unei bune intervenţii în anumite cazuri.

În stadiul final, care se instalează de obicei după mulţi ani, pacientul afectat de maladia Parkinson nu se mai poate deplasa. Hipotensiunea arterială ortostatică este unul dintre simptomele care explică această dizabilitate – atunci când persoana se ridică, tensiunea arterială scade, iar creierul nu mai este alimentat suficient. Pacientul leşină după câţiva paşi.

În cazul bolii Parkinson şi al patologiilor asociate, este vorba despre o disfuncţie a sistemului nervos. Pacienţii nu mai beneficiază de reflexul care asigură în mod normal revenirea unui flux sanguin suficient la creier.

Publicată la începutul lunii aprilie în New England Journal of Medicine (NEJM), o cercetare deschide o cale inovatoare pentru a reda speranţa de deplasare a pacienţilor cu Parkinson în stadiu avansat. Aceasta implică implantarea de electrozi în măduva spinării.

Acest experiment a fost supravegheat de aceiaşi cercetători – chirurgul Jocelyne Bloch şi neurologul Grégoire Courtine – care au ajutat recent să meargă trei persoane paralizate în urma unor accidente. Aceste rezultate, publicate la începutul anului 2022, au marcat punctul culminant a zece ani de cercetare.

De data aceasta, o tehnologie similară a fost utilizată la o pacientă grav afectată. Ea nu suferea de boala Parkinson, ci de o patologie cu simptome similare, inclusiv hipotensiune ortostatică.

În cazul persoanelor paralizate în urma unor răni, sistemul de electrozi a vizat restabilirea legăturii prin care creierul comandă gesturile. În acest caz, scopul este de a restabili reflexul care permite buna irigare cu sânge a creierului.

Înainte de a-i fi implantat acest sistem, pacienta nu mergea decât câţiva metri înainte de a leşina. Trei luni mai târziu, ea putea să meargă peste 250 de metri cu ajutorul unui cadru, potrivit unui raport al cercetătorului Jordan Squair.

„Ea nu este vindecată, nu ar alerga un maraton, însă această intervenţie chirurgicală i-a îmbunătăţit în mod evident calitatea vieţii”, a rezumat Jocelyne Bloch pentru AFP.

Acesta este, însă, un caz izolat şi va fi nevoie de repetarea studiului cu alte persoane pentru a lua în considerare o utilizare terapeutică, în special la pacienţii cu Parkinson. În cazul acestei maladii, nu este sigur că această formă de hipotensiune poate fi ameliorată printr-o simplă stimulare a reflexului respectiv.

O altă problemă care afectează bolnavii de Parkinson: insomnia. Cauzele sunt multiple. Pacientul este uneori anxios din cauza bolii sau poate fi trezit de mişcări necontrolate. În cele din urmă, somnul îi poate fi afectat în mod direct de lipsa dopaminei.

Tratamentele pentru insomnie, inclusiv melatonina, nu pot fi, prin urmare, aceleaşi pentru toţi pacienţii cu Parkinson. Însă un studiu publicat joi în The Lancet Neurology oferă o concluzie promiţătoare: utilizarea unei pompe pentru a administra un medicament, apomorfină. Este acelaşi sistem pe care unii diabetici îl folosesc pentru a injecta insulina în mod continuu.

Studiul, condus de neurologul Emmanuel Flamand-Roze şi de colega sa Valérie Cochen de Cock, a analizat utilizarea acestei pompe doar noaptea. „Aşadar, constrângerea purtării unei pompe mici nu există în timpul zilei”, a explicat cercetătorul pentru AFP.

Rezultatele sunt destul de încurajatoare. În comparaţie cu pacienţii care au primit un placebo, pacienţii care au beneficiat de acest dispozitiv au raportat o îmbunătăţire semnificativă a somnului.

Cu toate acestea, studiul a fost efectuat doar pe un eşantion restrâns – aproximativ 40 de participanţi – ceea ce necesită efectuarea unor studii mai ample pentru a se confirma eficacitatea dispozitivului. În plus, vizează îndeosebi pacienţii care sunt deja în stadiu avansat de boală.

Continue Reading
Click to comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendință