„O Tamango” – Viaţa tumultuoasă a artistului Radu Vasile

Tamango, pe numele său real Radu Vasile, iar pentru familie, Costicuţă, s-a născut în localitatea Unirea din judeţul Călăraşi, într-o familie de romi ursari, la data de 9 septembrie 1946.

Pe tatăl său îl chema Zăvoian, iar pe mamă, Marginea şi i-au atribuit supranumele de Tamango, ştiut de mama sa dintr-un film, cel care avea să-i devină renume. Marginea, după moartea lui Zăvoian, devine soţia lui Gogu din Valea Plopilor, judeţul Giurgiu, care avea 12 copii.

În noua sa familie, copilul Tamango avea să îndure lipsuri şi abuzuri aşa că la 13 ani, în 1959, el fuge la Bucureşti. Rămâne totuşi cu ceva de la tatăl său vitreg, Gogu, „cântatul la linguri”. Mama sa, Marginea, se desparte de Gogu şi se recăsătoreşte cu un bărbat „foarte rău”, din Turnu Măgurele, alături de care nu rămâne prea mult, datorită faptului că era violent.

La 27 de ani, în 1975, Tamango o cunoaşte pe Aurica Lazăr din Şoldanu, judeţul Călăraşi, pe atunci în vârstă de 15 ani. Tatăl Auricăi era recăsătorit atunci cu o altă femeie.

Tamango a fost căsătorit de două ori, având cu o soţie doi copii, iar cu Aurica Lazăr, zisă „Flăcărica”, alţi şapte copii.

Din 1974 şi pană la si până în 1980, Tamango şi Aurica s-au ocupat cu valorificarea de metale, cu vânzarea de obiecte şi materiale pe la sate, iar la începutul anilor ’80, Tamango avea să revină cu veşinca sa căruţă, la Valea Plopilor, unde, la insistenţele Auricăi, au cumpărat o casă.

Odată stabilit aici, Tamango încearcă şi alte meserii. În anii ’80,  el a muncit la o fabrică de vopsele, la sonde, la abator şi ca tractorist. În acest timp Tamango, deşi viaţa lor era grea, Tamango cânta la linguri şi era fericit.

Viaţa de artist a lui Tamango începe în anul 2003, când este recomandat regizoruluiPaul Ţăncui. La început, Tamango face parte din trupa „Shukar Collective”, alături de artiştii „Napoleon” şi „Clasic”, ajungând în atenţia publicului cu melodia „Muro Shavo”, împreună cu Flavius Buzilă, solistul formaţiei „Hara”.

Tamango a concertat în mai multe ţări, printre care Anglia, Belgia, Spania sau Serbia şi are turnee prin toată ţara. Unul dinre albumele pe care apare cu melodia  „Urban Gipsy”, a fost „Taves Bahtalo”, lansat în România în 2004 şi pe plan internaţional în 2005.

În aprilie 2008, Tamango suferă un prim atac cerebral şi rămâne internat în comă timp de trei luni, la spitalul „Gheorghe Marinescu”. Este adus acasă, unde după câteva lumi, Tamango începe să se recupereze la Spitalul „Filantropia”. Reuşeşte să meargă în baston, însă, în august 2010, suferă un nou atac cerebral şi paralizează. După patru ani de suferinţă, Tamango moare pe 8 iulie 2012.

A fost îngropat pe 10 iulie 2012, la Cimitirul Valea Plopilor din judeţul Giurgiu. Avea 66 de ani, fără două luni.

Sursa: „Floarea romă. 55 de exponenţi romi din România, decedaţi după 1989”, Gheorghe Sarău, Bucureşti 2016