Cultura

Muzeul Naţional al Ţăranului Român prezintă expoziţia „Gelem, Gelem, Samudaripen”, a pictorului rom Eugen Raportoru

Între 13 iulie şi 7 august 2022, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român va avea loc expoziţia de pictură „Gelem, Gelem, Samudaripen”, realizată într-o manieră instalativă de artistul Eugen Raportoru

Între 13 iulie şi 7 august 2022, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român va avea loc expoziţia de pictură „Gelem, Gelem, Samudaripen”, realizată într-o manieră instalativă de artistul Eugen Raportoru, în sala Tancred Bănăţeanu. Expoziţia este curatoriată de Cătălina Olteanu şi coordonată de Ilina Schileru, cu un text de Anda Petrache.

Eugen Raportoru este primul artist român de etnie romă care reprezintă Pavilionul Colateral Rom la Bienala de la Veneţia, într-o expoziţie personală, deschisă publicului internaţional între 23 aprilie şi 27 noiembrie 2022, la Instituto Veneto di Lettere, Scienze ed Arti, organziată de European Institute of Arts and Culture. Cu o bogată activitate de expoziţie şi o ascensiune atipică, Eugen Raportoru este azi un artist prolific şi extrem de activ pe scena locală, cât şi internaţională (Ambasada Română la Stockholm, Royal College şi Vatican – participări de grup).

„Gelem, Gelem, Samudaripen” este o expoziţie comemorativă prezentată dedicată zilei Internaţionale a Comemorării Genocidului Rom din perioada Holocaustului.

Vă invităm la vernisajul expoziţiei care are loc miercuri, 13 iulie, de la ora 18:00 şi marţi, 2 august, la ora 17:30, la concertul de muzică creştină, organizat de Centrul Naţional de Cultură a Romilor-Romano Kher, şi coordonat de Marius şi Fernando din Bărbuleşti.

Opre Roma!

„Aveam 20 de ani când am aflat pentru prima dată despre istoria neamului meu. Fapte şi întrebări care mi-au dărâmat lumea de atunci făcându-mă să simt furia omului neputincios în faţa adevărului. Furia a trecut, a rămas în schimb dorinţa de a face cunoscută istoria mea şi a neamului din care mă trag folosindu-mă de toate mijloacele posibile.

Eugen Raportoru şi arta sa te aşază în faţa unui adevăr, parte a istoriei noastre comune. O parte din istoria unui popor care a suferit mult, care s-a revoltat folosind doar beţe, unelte sau pietre, forţând trupele naziste să se retragă în data de 16 mai 1944, când s-a dispus lichidarea „taberei de ţigani” de la Auschwitz.

2 august este Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Holocaustului împotriva Romilor, ziua în care ne aducem aminte că unii oameni au decis că semenii lor merită să moară doar pentru că aparţin unei alte etnii.

Lupta pentru câştigarea demnităţii a început cu mulţi ani în urmă, iar artiştii romi au contribuit la această luptă prin arta lor într-un mod unic.”Cătălina Olteanu, curator

„HAI LA BUG, SĂ VĂ DAU CASĂ ŞI PLUG!”

…şi aşa a început…
…a venit Jandarmul şi ne-a luat de acasă. Că avea ordin. Pe mine, pe mama, pe tata, trei fraţi şi încă o soră. Avea ordin, şi noi, cine eram noi să ne opunem? Am plecat noaptea de la Gara de Nord în vagoane marfar, pline de oameni, de mame şi copii, fără apă, fără mâncare fără aer. Când treceam pe peroane, când ne înghesuiau în vagoane, jandarmii ne ţipau că plecăm într-un loc în care avem „de toate”. Pe mulţi ne-au păcălit aşa. Unii au plecat de bunăvoie, cu căruţele, cu boii şi caii lor (…). Text de Anda Petrache, după mărturiile supravieţuitorilor

„Reîntors acasă după deschiderea expoziţiei colaterale rome la Veneţia, organizată de ERIAC (European Roma Institute for Arts and Culture, Berlin), Raportoru se închide din nou în atelier şi lucrează intens pentru Gelem, Gelem, un demers care are în spate deja doi ani de concepţie (…). În acest an, comemorăm 78 de ani de la evenimentele tragice din 2 august 1944, când aproximativ 3.000 de romi din lagărul Auschwitz-Birkenau au căzut victime ale regimului nazist. Raportoru ridică pe pereţii înalţi ai sălii Tancred Bănăţeanu, vopsiţi în negru funerar, 12 pânze, prin care, în cheie simbolică creştin ortodoxă, spune adevărul celor 12 cruci apostolice: adevărul despre genocidul romilor (samudaripen).

Tratate în straturi de uleiuri brune sau ca suporturi pentru traverse de tren sau copăi, cele 12 pânze sunt martori ale unor abuzuri istorice cu reverberaţii puternic traumatice pentru etnia romă – o realitate crudă, despre care încă nu se vorbeşte deschis la nivel instituţional şi guvernamental. Roşul şi brunul sunt instanţe cromatice ale sângelui şi pământului, găsite din plin în tabloul elementelor artistului, iar traversa de tren şi căruţa, intersectate în formă de crucifix – funcţionează ca referinţe pentru deportarea masivă decisă de mareşalul Antonescu în 1942, soldată cu 25.000 de deportaţi, din care numai jumătate au supravieţuit frigului şi inaniţiei, moment istoric ilustrat textual prin romanul – parabolă al lui Zaharia Stancu, din 1968. Numărul victimelor de etnie romă şi sinti ale genocidului practicat de nazişti se ridică la 1,5 – 2 milioane de suflete, pe lângă alte şase milioane de evrei.

Întreaga expoziţie este dominată de un fundal sonor aglutinant pentru elementele care compun întreaga instalaţie – pânzele şi osia de căruţă- într-o doină a prăbuşirii: de la confuzia îmbarcării în trenuri şi care, până la climaxul sonor învăluit într-o profundă disperare.

Expoziţia este un cumul instalativ, şi după spusele autorului, un act de comemorare dedicat mamei artistului, unul dintre miile de copii deportaţi în Transnistria.” Ilina Schileru, coordonatoare

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendință

Exit mobile version