Marin Petrache Pechea, povestea fabuloasă a saxofonistului de jazz
Interpretul de jazz, redutabilul saxofonist şi compozitor
de etnie romă, Marin Petrache Pechea, s-a născut la data de 25 noiembrie 1944
în Bucureşti şi a murit, răpus de cancer, tot la Bucureşti, pe 9 octombrie
2016.
Părinţii săi au fost dintre persoanele deportate în
Transnistria, la Bug, şi, având norocul să scape cu viaţă s-au înapoiat în ţară
în 1944.
Pe drumul de întoarcere al părinţilor, tatăl i-a spus
soţiei sale – care deja îl purta în pântece
pe viitorul prunc – că îi va da acestuia la naştere numele localităţii
unde convoiul se va opri prima oară. Cum popasul s-a făcut în aşezarea
gălăţeanâ Pechea, iată, de unde i se se trage supranumele artistului:
„Pechea”, rostit imediat după numele şi prenumele din certificatul de
naştere şi din buletin: Marin Petrache. Acolo a fost născut, au stat o lună de
zile, însă, mutându-se în Bucureşti, câte trei, naşterea este asimilată ca
fiind în Bucureşti.
Tatăl său, Petrică Argintaru (decedat în 1996), era rrom
argintar, cu înaintaşi aculturaţi la maghiarii din zona transilvană, „bijutier,
şlefuitor de briliante”, iar mama artistului era evreică.
DoruTufiş, coleg de-al lui Marin Petrache Pechea, îşi
aduce aminte de „Nea Petrică Argintaru” om generos, care-i invita pe
colegii muzicieni ai fiului său la o fasole cu ciolan pregătită de el, bucuros
că îi apreciază cineva modul în care ştia să gătească, chiar acolo la alimentara
unde era şef de unitate, pe Viitorului, colţ cu Eminescu”.
După şcoala generală, Marin Petrache urmează Şcoala de
Muzică, apoi absolvă Conservatorul de Muzică din laşi, la secţia clarinet, dar
s-a dedicat instrumentului său preferat, saxofonul.
În anul 1968, reuşeşte să-şi facă o formaţie, „Cromatic
Band” („Grupul Cromatic”), cu care susţine concerte, la început, în
spaţiul universitar, în cluburi şi localuri, în cadrul unor festivaluri de
tineret şi studenţeşti ş.a., ca, după un an, în 1969, sa plece în Germania, în
baza unui contract oficial, alături de: chitaristul Radu Goldiş (fiul lui Jeni
Goldiş, care era director al magazinului „Adam” din Bucureşti si primul
fost sot al cântăreţei Aida Moga), bateristul Dorel Vintilă Zaharia, saxofonistul
Nicky Păun, basistul Mihai Udilă (bas), Tiberiu Korossy, Gelu Tudorache.
În aceşti ani, Marin Petrache Pechea pleca frecvent în
străinătate, în turnee şi la festivaluri, formaţiile în care cânta fiind cotate
atunci în lume ca formaţii de succes pentru calitatea interpretativă. De cele
mai multe ori, colegii lui rămân în străinătate, acesta fiind nevoit sa-şi
refacă la înapoierea în ţară noi trupe muzicale sau să se alipească altora.
Doru Tufiş ni se confesa acum câteva zile (în 29 noiembrie
2016) că, de fapt, în anul 1975, când ei şi ceilalţi patru componenţi ai
formaţiei „Romanticii” se întorceau din străinătate, „l-au aspirat”
şi pe Pechea, „Romanticii” fiind singura trupă care plecase cu 5 membri şi
se înapoiase cu …6, pentru că, iarăşi, Pechea se întorcea fără colegi,
amuzându-se cu toţii ca „avea mână bună la rămas peste graniţă”.
După întoarcerea în ţară, în 1975, răstimp de patru ani,
Pechea nu mai primeşte viză de plecare în străinătate, cântă, în ţară, alături
de mai mulţi colegi instumentişti: Florin Creţu (saxofon), Petre Răduţă
(chitara bas, solist vocal), Sergiu Tavivfta (chitară), Mircea Drăgan
(organist), Marcel Năvală (voce, chitară bass), Nicki Dorobanţu (chitară,
voce), Valeria Pusi (pian, solistă vocală), Doru Tufiş (chitară, solist vocal),
Stela Enache (solistă vocală) ş.a.
Apoi, Marin Petrache Peche şi formaţia sa „Cromatic”
îşi reiau deplasările în străinătate, cântând în Australia (1980), în ţări
arabe, la Viena etc.
Anul 1986 avea să fie un an si de realizări (apare în
postura de compozitor, vizibilă până în anul 1991, dedicându-i fetiţei sale,
Nidia, o piesă („Pentru tine”) – ea însăşi devenind la tinereţe
cântăreaţă) -, dar şi un an de cotitură.
Statutul destul de fragil din perspectivă financiară al
artiştilor (salarii mici, iar veniturile dobândite în străinătate prin muncă
erau „vămuite” grosolan de regimul comunist, care percepea, la întoarcerea
în ţară, o reţinere de aproape două treimi din sumele realizate de persoanele
care lucrau în străinătate), tratamentul la care erau supuşi în acest context
ingrat, accentuat de o experienţă neplăcută, în anul 1986, când era aproape de
a fi arestat din pricina aparaturii electronice aduse în ţară spre vânzare,
pentru a putea trăi până la obţinerea unui eventual nou contract de muncă
„afară”) îl determină pe artistul Marin Petrache Pechea să-şi mobilizeze
colegii, într-un weekend (răstimp cât anchetatorii aşteptau avizul arestării
lui Pechea de la partidul comunist, căci un membru de partid nu putea fi reţmut
fără aşa ceva), şi să plece împreună în Danemaca, unde cer azil politic. în
ţară îi rămâne familia (tatăl, soţia, fetiţa, surorile, mama lui decedând până
în 1986).
Marin Petrache Pechea şi colegii săi locuiesc în lagăr
timp de un an de zile (1986-1987), cu acel prilej dând concerte în lagărele din
Danemarca şi Suedia, după care – obţinând cetăţenie daneză – mai rămân puţin în
Danemarca, unde au făcut nu numai muzică, ci, la început, destul de multe alte
activităţi ingrate, pe umerii lor căzând esponsabilitatea întreţinerii
familiilor rămase în ară. între timp, autorităţile româneşti comuniste -au
condamnat, în lipsă, pe Pechea la şapte ani e închisoare, ca şeful orchestrei,
iar pe ceilalţi componenţi – la câte cinci ani.
După cei doi ani de şedere în Danemarca, Marin
Petrache Pechea pleacă în America, de unde avea să se întoarcă în România abia
după căderea regimului comunist.
Astfel, în 1991, artistul se repatriază, la sfatul
oamenilor de televiziune Titus Munteanu şi Alexandra Cepraga, şi ia parte la
primul Festival şi Concurs Internaţional de Muzică Uşoară „Bucureşti ’91, cu
solista Greta Pope, adusă de el din Statele Unite, care a susţinut un recital
împreună cu Grupul „Cromatic” al lui Marin Petrache Pechea. Tot aici, în
calitate de compozitor, Marin Pechea primeşte Premiul V pentru compoziţia sa „Dacă pleci”, pe versuri de Dan V. Dumitriu, interpretată de Loredana
Groza, respectiv, de Greta Pope.
Din 1996, când avea 52 de ani, se desparte de soţie,
copiii (Nidia, Roberto) rămânând în apropierea şi grija lui.
Înfiinţează formaţie după
formaţie, ca, de pildă: Cromatic Band (formată din şase instrumentişti), Cromatic Big Band (format din 26 de instrumentişti,
înfiinţată în 1997), Trio Petrică Andrei, Rai Banda Mahala, mai târziu şi Cromatic Junior Big Band (în anul 2000).
În timp, maestrul Pechea încercă să se dedice, pe lângă muzică, şi mediului de afaceri în profil muzical, deschizând o casă de discuri, respectiv, restaurantul familial „La Pechea”, aflat pe lângă Banca Naţionala, în care atrăgea exponenţi din domeniul artei şi dădea reprezentaţii împreună cu formaţia lui, acolo fiul lui, Roberto, fiind şef de sală, iar o soră a lui Pechea – bucătăreasă.
Fire generoasă,
Marin Petrache Pechea lansează mai mulţi tineri interpreţi
de jazz şi pop, pentru saxofonistului Flavius Teodosiu fiind mentor şi
considerându-l ca „pe unul dintre cei mai buni saxfonişti ai lumii la ora
actuală” – după cum declara presei artistul Pechea (v. Rozana Mihalache,
Pechea, cel mai mare patron dintre saxofonişti, „Atac-online„,
marinpetrachepechea. ro/mpp/), iar bateristul Tudy Zaharescu a fost cel mai
aprobiat colaborator şi prieten al său.
În urmă cu cinci ani, maestrul se afla într-un spaţiu
spitalicesc, unde făcea dializă, iar acolo -din vorbă în vorbă – se întâlneşte
cu fostul meu student Andrei Nasture, pacient şi el, se „simt” că sunt
rromi şi încep discuţia în rromani şi despre limba rromani, se dondănesc pe
sensuri şi cuvinte şi… recurg la „sună un prieten”. Andrei Nasture mi-l dă la telefon pe maestrul, acesta îmi pune nişte
„întrebări-găselniţe”, e mulţumit de cunoştinţele mele de rromani, îmi
indică pagina sa on-line, mă roagă să fac ceva pentru un scriitor rom
maramureşean, Samson lancu, să-l mediatizez cumva, şi chiar îmi trimite două
din cele trei cărţi ale acestuia pe care le-am inclus în bibliografia romă şi
le-am donat alături de alte două mii de cărţi rome bibliotecii studenţeşti
bucureştene (BCU). Era vorba de volumele de proză ale lui Samson lancu.
Ţiganii, aurul şi diamantele (voi. 2, 2011, Târgovişte: Editura ZIP) şi de
Ţiganii, aurul şi diamantele (voi. 3, 2013, Târgovişte: Editura Singur). L-am
revăzut într-un mini-concert ţinut la Teatrul „Elisabeta”, când – în
2015-a fost marcată, la 20 februarie, Ziua Dezrobirii Romilor şi cam asta este
ceea ce pot adăuga, la rându-mi, despre
acest maestru al jazzului internaţional.
Sursa: „Floarea rromă – 55 de exponenţi rromi din România
decedaţi după 1989, Gheorghe Sarău – Bucureşti 2016
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți.Setări cookieACCEPT
Politica de confidențialitate și cookie-uri
Privire de ansamblu asupra confidențialității
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența în timp ce navigați pe site. Dintre aceste cookie-uri, cookie-urile care sunt clasificate ca fiind necesare sunt stocate în browser-ul dumneavoastră, deoarece sunt la fel de esențiale pentru funcționarea funcționalităților de bază ale site-ului web. De asemenea, folosim cookie-uri de la terți care ne ajută să analizăm și să înțelegem cum utilizați acest site web. Aceste cookie-uri vor fi stocate în browser-ul dumneavoastră numai cu acordul dumneavoastră. De asemenea, aveți opțiunea de a renunța la aceste cookie-uri. Dar renunțarea la unele dintre aceste cookie-uri poate avea un efect asupra experienței dvs. de navigare.
Cookie-urile necesare sunt absolut esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect. Această categorie include doar cookie-uri care asigură funcționalitățile de bază și caracteristicile de securitate ale site-ului. Aceste cookie-uri nu stochează nicio informație personală.