Marcel Budală a fost unul dintre cei mai mari acordeonişti romi din România. El s-a născut la Câmpina pe 6 iulie, în anul 1926, în judeţul Prahova. Mama sa era din partea de sud a ţării, iar tatăl său din Moldova.
Marcel Budală a învăţat să cânte la acordeon între anii 1933 – 1940, la Bucureşti, apoi a ales acordeonul. În 1945, Marcel Budală este angajat la Teatrul „Alhambra”, unde interpretează cântece româneşti. După terminarea liceului, în 1946, este cooptat în diverse formaţii, precum Orchestra de Muzică Populară Românească a Radiodifuziunii, începând cu anul 1949.
În 1957, Marcel Budală cânta la Restaurantul „Dezrobirea” din Ferentari. Timp de 40 de ani, Marcel Budală, Ilie Udilă, Vasile Pandelescu şi Fărămiţă Lambru au fost cei mai iubiţi acordeonişti din România.
Marcel Budală a întreprins o serie de concerte în ţară sau străinătate, cum ar fi în Bulgaria, Franţa, Germania, Israel, Iugoslavia.
Marcel Budală era cunoscut pentru faptul că studia foarte mult, învăţa tot timpul din folclorul altor popoare, din toate zonele folclorice. El a interpretat nu doar muzica lăutărească sau populară românească, dar şi alte genuri sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Constantin Mirea, Radu Voinescu, Marius Olmazu, Paraschiv Oprea, Nicu Stănescu sau Ionel Banu. El are cel mai mare număr de discuri înregistrarte, dintre toţi interpreţii romi.
Foarte bolnav, Marcel Budală a cântat până la moartea sa, pe 6 ianuarie 1989. În ziarul „România Liberă” a fost anunţat decesul marelui acordeonist.
„Era un singuratic, nu a avut familie. Locuia pe lângă Gara de Nord. Dar el şi Ilie Udilă erau amândoi „Firme”. Nu există cineva care să nu fi auzit de aceşdi doi virtuoşi instrumentişti.”, spunea despre el instrumentistul Felician Golea.