Mai multă educaţie!

Întotdeauna am fost printre primii la școală. De ce? Pentru că așa mi s-a părut  corect, pentru că părinții mei m-au susținut mereu și pentru că mi se părea normal ca atunci când ei lucrau mai mult decât ar fi trebuit, eu să ofer tot ce am avut mai bun, iar atunci când am fost în școli nu aveam altă modalitate prin caresă le demonstrez că apreciez ceea ce oferă ei decât prin note mari, prin prezență 100% și prin a fi printre primii la școală. Este asta educație? Într-un fel doar de unii știut da. Este toată educația de care ai nevoie? Cu siguranță nu. Educația înseamnă să inspiri, să oferi sentimentul acela de a vrea mai mult, să se uite învățăceii la tine cu ochii mari și plini de speranță.  Educația nu înseamnă ecuații, teme fără cap și fără coadă, nopți nedormite și sintagme pe care nu le vei înțelege sau folosi niciodată, dar pe care trebuie să le memorezi pentru testul de a doua zi. Cred că educația înseamnă să ai un vis și să-l împlinești corect, prin muncă susținută, prin învățare deșteaptă și mai ales prin libertate, creativitate.

Așadar, voi la ce vă gândiți când vine vorba despre educație?

Politicieni, dascăli sau părinţi, toţi înţeleg că „mai multă educaţie “înseamnă mai mulţi bani de la buget, mai multe şcoli, mai mulţi absolvenţi. Ne amăgim că o garanţie cantitativă în Constituţie (finanţarea educaţiei cu un procentaj minim de 5% din PIB) poate fi şi un gir suficient al calităţii. În realitate, raportăm mai mulţi absolvenţi decât în alte vremuri, copiii stau mai mulţi ani în grădiniţele şi şcolile de stat, dar, din multe puncte de vedere, „educaţia “primită şi certificată cu diplomă e mai precară decât a celor puţini ieşiţi din şcoală altădată. Educaţia e azi un produs care are tot mai puţină legătură cu ceea ce ar trebui să formeze un om educat, cu valori corecte. În goană după „mai multă educaţie “, ne-am agăţat de multe idei greşite. Valoarea stomacului plin s-a transmis mai eficient decât cea a onoarei, a loialităţii, a corectitudinii. Părinţii care dau bani pentru ca

odrasla să poată fura la examen cred că fac un compromis acceptabil cu

noţiunile de bine şi rău pentru a nu-i tăia copilului aripile în viaţă. Suntem siguri că sistemul de educaţie îşi ratează menirea când nu te ajută să câştigi bani în viaţă, dar îi privim cu îngăduinţă eşecul de a te învăţa să nu furi, să nu minţi, să nu înşeli. Cu aceste valori pierdute, societatea poate merge doar spre mai rău, indiferent cu câte cunoştinţe tehnice s-ar îmbogăţi şi oricâţi absolvenţi ar raporta.

O societate de oameni buni, dar neinstruiţi nu va prospera economic. Una de ticăloşi „cu şcoală “va încerca să prospere în timp ce putrezeşte.

Vechea formulă a învăţământului a fost creată pentru a da societăţii muncitori care nu se gândeau prea mult la propriile lor vieţi. Dar la ora actuală, ea face ca multe şcoli să se lupte cu rezultate proaste, cu lipsa de respect în rândul elevilor, profesorilor şi cu probleme legate de siguranţa individuală. Elevii sunt nemulţumiţi, la fel şi familiile lor, profesorii şi directorii de scoli sunt frustraţi şi toată lumea abia aşteaptă weekendul…

Este nevoie de o nouă abordare a educaţiei, care să fie în interesul tuturor celor din comunitate.

Sistemul public de educaţie e marcat de domnia cantităţii. „Mai multă educaţie! “, se declamă adesea ca fiind soluţia la declinul moral şi economic al societăţii.