Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, varstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea sau înlăturarea recunoasterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
Se considera discriminata orice persoana careia i-a fost ingradit unul din drepturile:
a) dreptul la un tratament egal în faţa instanţelor judecătoreşti şi a oricărui alt organ jurisdicţional; (de exemplu o instanta v-a defavorizat datorita apartenentei etnice);
b) dreptul la securitatea persoanei şi la obţinerea protecţiei statului împotriva violenţelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituţie; (de exemplu organele de ancheta nu au tratat cu seriozitate cazul datorita aparenentei etnice);
c) drepturile politice (de exemplu v-a fost ingradit accesul la o dezbatere publica datorita apartenentei etnice);
d) drepturile civile, (de exemplu v-a fost ingradit dreptul de a parasi tara din motive de apartenenta etnica);
e) drepturile economice, sociale şi culturale, (de exemplu ati fost respins de la un loc de munca sau concediat din cauza apartenentei etnice sau datorita acesteia nu ati fost tratat egal cu alti angajati sau potentiali angajati).
Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, atrage răspunderea contravenţională, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.
Constituie harţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament discriminatoriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
Constituie victimizare si se sancţionează contravenţional orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.
SANCŢIUNI
Responsabil cu aplicarea şi controlul respectării dispozitiilor cu privire la combaterea discriminării este Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având un rol esenţial în:
a) prevenirea faptelor de discriminare;
b) medierea faptelor de discriminare;
c) investigarea, constatarea si sancţionarea faptelor de discriminare;
d) monitorizarea cazurilor de discriminare;
e) acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării.
Consiliul isi exercită competenţele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu.
Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârsirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârsirea ei, având dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării.
Se sancţionează cu amendă cuprinsă între 400 lei şi 4.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoana fizica, respectiv cu amendă de la 600 lei la 8.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate. Sancţiunile se aplică şi persoanelor juridice.
De asemenea, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fata instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
La cerere, instanţa poate dispune retragerea sau suspendarea de către autorităţile emitente aautorizaţiei de funcţionare a persoanelor juridice care, printr-o acţiune discriminatorie, cauzeazăun prejudiciu semnificativ sau care, deşi cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei Ordonanţei nr. 137/2000.