Istoria Romilor

Sunt tigani. Multi dintre ei nu recunosc asta sau ascund faptul ca fac parte din aceasta etnie. Le e rusine sau le este teama de discriminare si rasism? Nici ei nu mai stiu. Unii tin sa li se spuna romi, nu tigani, ca si cum o simpla denumire ar schimba cu ceva povestea lor, intinsa pe durata a sute de ani. Manualele de specialitate nici macar nu mentioneaza romii. Cu atat mai putin istoria romilor.

Ca si cum nu ar fi trait mereu printre noi. Ca si cum ei nu au existat vreodata. In schimb, sunt de cele mai multe ori subiectul unor caracterizari care generalizeaza idei preconcepute, de genul „tiganii sunt niste hoti”. Acesta este rasismul. Asta inseamna discriminare. Tot mai putini specialisti amintesc de faptul ca, de exemplu, venitul lor mediu este cu mult sub cel al celorlalti romani sau ca speranta lor de viata este cu mult mai mica. Mai exact, ca traiesc, in medie, cu peste 10 ani mai putin decat „romanii”.

Dar sunt si tigani care chiar se mandresc cu originea lor de romi: sunt meseriasi (aurari, lingurari, cazangii etc.) sau lautari (altii decat manelistii care isi etaleaza averile in emisiunile de televiziune). Cum au ajuns ei sa traiasca alaturi de noi sau in multe alte tari din Europa?

Este aproape imposibil de elaborat, cu rigoare si exactitate, o istorie a romilor, deoarece ei nu au scris nimic pana relativ curand, singurele surse pe baza carora s-ar putea reconstitui destinul acestor oameni fiind cronici care amintesc vag si intamplator despre ei, povesti transmise pe cale orala din generatie in generatie sau analize lingvistice. Pornind de la aceste caracterisici ale limbii pe care ei o vorbesc, se poate afirma cu certitudine ca romii sunt de origine indiana, provenind – cel mai probabil – din regiunea nordica Punjab. Se estimeaza ca plecarea lor din statul asiatic a inceput in urma cu cel putin 1000 de ani, cei mai multi dintre cercetatori fiind de parere ca au existat mai multe valuri de migratie din tinuturile de bastina.

Mai mult decat atat, existenta – chiar si in zilele noastre -a unor triburi nomade sau seminomade in India sustin teoria ca romii au fost dintotdeauna nomazi si ca au fost nevoiti sa paraseasca India in timpul unei invazii externe, fiind apoi „impinsi” spre Europa de razboaie sau de alte invazii care au urmat. Mai exista o teorie, conform careia romii sunt prezentati ca o casta de razboinici, intemeiata pentru a lupta impotriva invadatorilor musulmani, soldati care au parasit ulterior India. Realitatea istorica este insa neclara: India a fost intr-adevar atacata de fortele musulmane la inceputul secolului al XI-lea, dar au avut loc si multe alte invazii in acea perioada pentru a se putea preciza in mod clar care a fost adevarata cauza a migratiei romilor. Totusi, scrieri persane din acele timpuri mentioneaza existenta unei etnii de origine indiana inca de la inceputul secolului IX – care ar putea fi romii.

Revenind la considerentele lingvistice, singurele care au o valoare stiintifica majora in ceea ce ii priveste, sa spunem ca limba romani (vorbita de tigani) are importante influente persane si armene, ceea ce demonstreaza trecerea romilor prin acele state. Se pare ca, din Armenia, romii s-au despartit apoi in trei mari grupuri (probabil din cauza invaziei turce), unii plecand spre nordul Marii Negre, altii mergand in sudul acesteia (ajungand pana in Egipt), iar o alta grupare a pornit catre vest, spre Imperiul Bizantin. Acestia din urma sunt, cel mai probabil, cei care s-au raspandit in toata Europa, in sutele de ani care au urmat. Concret, multitudinea de cuvinte care provin din greaca – si care exista si acum in limba romilor – ii fac pe istorici sa afirme ca tiganii si-au petrecut o lunga perioada a existentei lor in Imperiul Bizantin. De altfel, denumirea de „tigan” se pare ca provine din cuvantul grecesc „atsiganos”, care era numele unei secte de eretici, cu care romii nu au de fapt nici o legatura, insa cu care au fost asociati din cauza aspectului lor strain. Mai apoi, tot din cauza unei noi invazii turce, romii au patruns in Balcani in secolul al XIV-lea, iar dupa ce fortele otomane au cucerit Balcanii, tiganii au migrat catre vestul Europei.

Nici cei care au ramas mai aproape de Marea Neagra nu au avut o existenta mai usoara. Aici, in Peninsula Balcanica, mai ales in Moldova si in Tara Romaneasca, romii au trait in sclavie, iar cei care nu au acceptat acest lucru au fost nevoiti sa-si continue „calatoria”, raspandindu-se in toata Europa, din Spania (1425), pana in Finlanda (1597). Pentru a obtine permise de trecere prin tarile Europei apusene, romii au pretins ca sunt crestini din Egipt veniti in pelerinaj, iar cand nu au putut sa convinga autoritatile si-au falsificat aceste documente. Aceasta falsa identitate, asociata si cu infatisarea lor straina au dat nastere la noile denumiri pe care romii le-au primit de la englezi – „gypsy” si de la spanioli – „gitano”, ambele insemnand „egiptean”. Abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, europenii si-au dat seama ca limba romani seamana foarte mult cu hindi, realizand originea indiana a romilor.

Desi au dorit sa se stabileasca in tarile de „adoptiune”, romii si-au pastrat mult timp stilul lor de viata nomad sau seminomad, in mijlocul unor societati stabile, fapt ce le-a permis sa-si pastreze identitatea ca popor. In vestul Europei, insa, mult mai dezvoltat din punct de vedere economic, romii nu au putut avea un rol social important ca mestesugari. Si, in general, prezenta lor nu a fost aproape deloc agreata. Desi au fost, la inceput, primiti cu mare curiozitate si chiar entuziasm, imediat ce europenii si-au dat seama ca „pelerinii din Egipt” au de gand sa se stabileasca in tarile lor, au inceput sa se ia numeroase si variate masuri impotriva celor ce au fost mereu niste venetici. In tarile din estul Europei, insa, prezenta romilor a fost mult mai apreciata din punct de vedere economic, mestesugarii tigani gasindu-si un loc al lor in randul breslelor deja formate sau in curs de formare.

Asa se explica, de altfel, numarul mult mai mare al romilor din tarile est europene de astazi, comparativ cu cel al romilor din occident.

Dupa abolirea sclaviei in ?arile Romane, din 1856, incepe o alta migratie a romilor, de data aceasta din Romania inspre vest. O mare parte dintre romii care traiesc astazi in tarile Europei occidentale si majoritatea celor din America sunt urmasii tiganilor din fostele provincii romanesti, o realitate demonstrata de faptul ca ei vorbesc un dialect cu multe influente romane.

Intre cele doua razboaie mondiale, romii incearca sa se constituie, in Romania, intr-un grup etnic distinct, chiar daca ei vorbeau limba materna (romani), romana sau maghiara. Tot in aceasta perioada apar si primii intelectuali romi, care incep sa fondeze organizatii in ideea de „emancipare si redesteptare a neamului rom”, editand si primele lor publicatii, cum a fost ziarul „Glasul Romilor” (1934 – 1941).

Din pacate, aceste initiative nu au avut timp sa se consolideze, din cauza instalarii dictaturii si inceperii celui de-al doilea razboi mondial. Copiind metodele naziste, regimul Antonescu deporteaza in Transnistria peste 25.000 de romi, dintre care se apreciaza ca mai mult de jumatate au murit din cauza conditiilor groaznice de acolo. Nu dupa mult timp, noul guvern comunist instaurat incepe o politica severa de asimilare a nationalitatilor, iar romii isi pierd treptat statutul de minoritate etnica. Si, in ciuda doctrinei egalitare comuniste, romii sunt discriminati in continuare, primind locuinte la marginea localitatilor si slujbe mizerabile.