Rromii reprezintă una dintre cele mai vechi și marginalizate minorități din România. Istoria lor în spațiul românesc este marcată de secole de sclavie, discriminare, dar și de rezistență culturală și adaptare. Deși adesea ignorată în discursul istoric oficial, contribuția și suferința acestei comunități sunt parte integrantă din istoria României.
Originile rromilor în spațiul românesc
Migrația inițială a rromilor spre Europa a început în jurul secolului al XI-lea din nord-vestul Indiei. În spațiul românesc, prezența lor este atestată documentar din secolul al XIV-lea. Primul document cunoscut care menționează rromi în Țările Române datează din 1385, când domnitorul Dan I oferă „40 de sălașe de ațigani” mănăstirii Tismana.
➡️ Sursă: Historia – Sclavia rromilor
Sclavia rromilor: cinci secole de captivitate
Rromii au fost supuși sclaviei timp de peste 500 de ani în Țările Române. Ei erau considerați „bunuri mobile” și împărțiți în trei mari categorii:
-
Rromi ai statului
-
Rromi ai mănăstirilor
-
Rromi ai boierilor
Aceștia erau forțați să muncească fără plată și fără drepturi. Femeile și copiii erau, de asemenea, vânduți sau lăsați moștenire. Sclavia a fost abolită abia între 1843 și 1856, în mai multe etape și cu opoziție din partea boierimii și a clerului.
➡️ Detalii: Sclavia în Principatele Române – Enciclopedia Rromilor
După emancipare: marginalizare și sărăcie
Eliberați fără compensații sau integrare socială, majoritatea rromilor s-au trezit aruncați într-o nouă formă de excluziune. Fără pământ, locuri de muncă sau acces la educație, comunitățile rrome au fost forțate să trăiască în condiții de sărăcie extremă, iar stereotipurile negative au continuat să persiste.
Holocaustul rromilor
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regimul antonescian a deportat peste 25.000 de rromi în Transnistria. Mulți au murit de foame, frig sau boli. Această tragedie este adesea uitată sau minimalizată în istoriografia oficială.
➡️ Sursă: Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
Rromii în România post-comunistă
După 1989, situația rromilor s-a schimbat lent. Deși există reprezentare politică și programe de incluziune, problemele persistă: sărăcie, acces slab la educație, discriminare sistemică. În același timp, tot mai mulți tineri rromi își afirmă identitatea și luptă pentru drepturi egale.
➡️ Raport: Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii
Concluzie
Istoria rromilor în România este una dureroasă, dar care trebuie cunoscută. Fără recunoașterea adevărului istoric, nu se poate construi o societate echitabilă. A vorbi deschis despre sclavie, Holocaust și discriminare nu înseamnă vinovăție colectivă, ci responsabilitate comună pentru dreptate și demnitate umană.