Ion Budai Deleanu, un reprezentant de seamă al Școlii Ardelene

Scriitorul rom Ion Budai Deleanu a fost fiul unui preot din Hunedoara, a învățat la Viena teologia, însă n-a ajuns preot ci magistrat la Liov. Cea mai cunoscută operă a scriitorului este „Țiganiada sau tabăra țiganilor”. 

Reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, Ion Budai Deleanu a fost un susținător al ideilor iluministe alături de Petru Maior, Samuel Micu Klein și Gheorghe Șincai, o elită care a susținut emanciparea socială și economică a românilor din Transilvania.

Unul dintre cele mai importante documente elaborate de Școala Ardeleană a fost Suplex Libellus Valahorum prin care se cerea recunoașterea națiunii române ca parte constitutivă a marelui principat Transilvania. Schimbările sociale istorice din Europa au generat astfel o serie de acțiuni ale elitei românești din Transilvania care vor culmina cu Revoluția de la 1848.

Din punct de vedere literar „Țiganiada sau tabăra țiganilor” este o capodoperă a literaturii române, o nouă specie, epopeea, poem cu fir epic de dimensiuni întinse, cu personaje supranaturale. Opera are ca temă o călătorie alegorică pe care o face neamul țigănesc în căutarea unui stat.

Deși antrenează un număr considerabil de personaje, personajul central al operei este unul colectiv, format din individualități care se definesc una pe cealaltă într-o acțiune care va da și titlul alegoric al operei, „Țiganiada sau tabăra țiganilor”. Lucrarea rămâne singura epopee din literatura română, care, pe lângă valoarea literară, se constituie într-un complex document social al vremii.

Cunoașterea neamului țigănesc și al limbii țigănești o dezvăluie chiar autorul în scrisoarea trimisă lui Petru Maior/Mitru Perea în care Budai Deleanu își asumă apartenența la etnia romă „(…) Cea mai de pe urmă, să știi că fiind eu țigan ca și tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru țiganii noștri, ca să preceapă ce feliu de strămoși au avut și să învețe a nu face și ei doară nebunii asemene, când s-ar întâmpla să vie cândva la o tâmplare ca aceasta.[…] Scrie-m rogu-te cum vă aflați, că eu încă mă țân de ceata voastră și nu mă am lepădat pânî acum; ba zioa și noaptea pentru dânsa lucru ș-ostănăsc. În cât e pentru firea aceștii alcătuiri a mele, adecă a Țiganiadei, am să-ți aduc aminte cum că eu învățând latinește, italienește și franțozește, între care limbi se află poesii frumoase, m-am îndemnat a face o cercare: de s-ar putea face ș-în limba noastră, adecă cea românească(căci a noastră, cea țigănească, nu să poate scrie și puțini o întăleg) cevaș asemene; ș-am izvodit această poveste, pe care, după limba învățată, am numit poemation (adică mică alcătuire poeticească), întru care am mestecat întru adins lucruri de șagă, ca mai lesne să să înțeleagă și să placă. Fi sănătos. Dat. 18 marț, 1812. La piramidă. În Eghipet.(Epistola către M.Perea).”

Sursa: „Romi pentru România”