Ion Albeşteanu, după numele său real, Ion Nicolae Şerban, a fost viorist, dirijor de muzică populară şi romani. Ion a fost al cincilea din cei şapte fraţi ai săi şi s-a născut la 27 septembrie 1932, la Slobozia, în judeţul Ialomiţa. Numele său artistic vine de la localitatea Albeşti, locul unde se născuseră părinţii săi. Tatăl său, Nicolae, cânta la cobză.
După ce s-a căsătorit în 1950 şi a avut 3 băieţi, din 1953 şi până în 1964, Ion Albeşteanu a fost dirijorul Orchestrei folclorice „Bărăganul” din Slobozia. În 1964, împreună cu această orchestră, el se clasează pe primul loc la Festivalul Internaţional de Folclor de la Cairo, Egipt, unde primeşte şi o diplomă de onoare.
Din 1965, Ion Albeşteanu alcătuieşte şi dezvoltă o secţie de folclor la Teatrul de Muzică „Ion Vasilescu” din Bucureşti, unde susţine numeroase spectacole folclorice.
În anul 1966, se recăsătoreşte cu cântăreaţa de folclor, Tiţa Ştefan, originară din Fierbinţi, judeţul Vaslui şi au un fiu, Valentin, care studiază vioara la Bucureşti.
Între anii 1968 şi 1971, Ion Albeşteanu a fost dirijorul Orchestrei folclorice „Mioriţa”, din cadrul Filarmonicii Braşov. Ca dirijor, întreprinde un turneu în Israel, unde susţine o serie de concerte alături de alţi instrumentişti şi cântăreţi, precum, Romica Puceanu, Luigi Ionescu sau Doina Badea.
Din 1985 şi până în 1989, Ion Albeşteanu lucrează cu diferite formaţii muzicale din Bucureşti şi Giurgiu.
Ion Albeşteanu a întreprins multe spectacole, a realizat numeroase discuri audio şi turnee în Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Egipt, Elveţia, Franţa, Germania, Israel, Grecia, Olanda, Turcia etc.
Cu Formaţia „Poeniţa” câştigă cel mai prestigios premiu folcloric din lume, „Discul de Aur”, acordat de către Academia Franceză „Charles Cross”, la a XXV-a ediţie a „Festivalului internaţional de Toamnă” de la Dijon.
În ultimii ani ai comunismului, Ion Albeşteanu a cântat în restaurante din Bucureşti şi Giurgiu, ca instrumentist, iar după 1989 îşi reia activitatea, alcătuind taraful folcloric „Ion Albeşteanu”, în cadrul Muzeului Ţăranului Român.
Totodată, îşi îndrumă fiul către Universitatea de Muzică din Bucureşti, unde Valentin studiază între 1994 şi 1999.
În anul 1994, maestrul Ion Albeşteanu este recompensat pentru întreaga sa activitate muzicală, pentru păstrarea şi cultivarea folclorului românesc şi lăutăresc, cu Premiul „Ethnos”, acordat de Fundaţia Culturală „Ethnos”.
În 1996, Ion Albeşteanu se întoarce la rădăcinile sale rome, ca dirijor şi editează, împreună cu Romica Puceanu, la ”Electrecord”, un album. Cu doar un an înainte de moartea sa, Ion Albeşteanu, a efectuat ultimele sale turnee, în Franţa şi Elveţia.
Maestrul Ion Albeşteanu moare pe 30 august 1997, la Fiebinţi, judeţul Ialomiţa, la doar 65 de ani şi este înmormântat la Cimitirul „Izvorul Nou” din Bucureşti.
În memoria marelui artist Ion Albeşteanu, autorităţile din Slobozia organizează în fiecare an un festival, de a cărui coordonare se ocupă fiul său, Valentin.
Sursa: „Floarea romă. 55 de exponenţi romi din România, decedaţi după 1989” Gheorghe Sarău, Bucureşti 2016