Învierea Domnului – Sfintele Paşti

Învierea Domnului – Sfintele Paşti, sărbătoarea sărbătorilor, este cel mai mare praznic al Bisericii lui Hristos. De această sărbătoare a Preaslăvitei Învieri a lui Hristos atârnă mântuirea noastră, spune părintele Cleopa Ilie.

„Hristos a înviat! Unde ţi-e, moarte, boldul? Unde ţi-e, iadule, biruinţa? Veniţi, oameni, să-i cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, să slăvim învierea Lui din morţi!” (Cuvântul de Sfintele Paşti al Sfântului Ioan Maximovici).

Oameni trăiau la începutul lumii cu sutele de ani, dar şi lor le venea sfârşitul. Erau bărbaţi puternici, care-şi învingeau toţi duşmanii, care supuneau ţări şi popoare, dar niciunul dintre ei nu a reuşit să biruie moartea, arată Sfântul Ioan Maximovici.

Erau alţii, care prin înţelepciunea lor, se ridicau deasupra tuturor, se îmbogăţeau de cunoştinţe, dar niciunul nu a reuşit să omoare moartea. Chiar şi drepţii, cu întristare, se coborau cu sufletele în iad, simţind că totul în viaţă e deşertăciune şi chin sufletesc, care se prelungeşte până la moarte.

Astăzi însă moartea este biruită. Căci a înviat Hristos.

„S-a ridicat Hristos, primul dintre cei înviaţi. Nu pentru Sine a gustat moarte şi a înviat Hristos, Fiul Dumnezeului veşnic viu ci, ca să biruie moartea în El Însuşi, iar nouă, oamenilor, să ne deschidă porţile vieţii veşnice. El a primit moartea şi îngroparea şi, înviind din morţi, a devenit biruitorul morţii”, spune Sfântul Ioan Maximovici.

Cu Învierea Lui Hristos pentru omenire începe o nouă eră, pentru prima dată puterea lui Dumnezeu se arată învingătoare asupra morţii.

Nimic din cele ale istoriei, nici moartea, nu poate rezista la acţiunea iubirii lui Dumnezeu în Fiul Său înviat.

Moartea este învinsă definitiv, o nouă viaţă apare în lume, nu prin reîncarnare sau readucerea la viaţă a unui mort, ci prin trecerea Lui Hristos la o altă existenţă („Dicţionar de Teologie Ortodoxă”, pr. prof. dr. Ion Bria).

Iisus Hristos este pentru creştini „Paştile nostru care S-a jertfit pentru noi”, aşa cum arată Sfântul Apostol Pavel (I Cor, 5,7).

Iar Învierea Domnului este şi învierea noastră, spune părintele Cleopa, este sfârşitul şi cununa Evangheliei lui Hristos. Dacă Hristos n-ar fi murit şi înviat pentru noi, zadarnică ar fi fost credinţa noastră, nădejdea şi viaţa noastră, căci fără Înviere, moartea şi păcatul nu pot fi biruite. (surse: „Predici la praznicele împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie, 1996; Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994; „Predici şi îndrumări duhovniceşti”, Sfântul Ioan Maximovici, 2001).