INS: Barometrul statistic al lunii mai 2023

Potrivit raportului ”România Durabilă – Indicatori naţionali pentru dezvoltare durabilă – Orizont 2030”, publicat de Institutul Naţional de Statistică, dacă se păstrează rata medie de creştere pentru ponderea suprafeţei intabulate din perioada 2009-2021, până în anul 2025 ar putea să fie intabulată întreaga suprafaţă a ţării. România a avut cei mai mulţi stupi în ferme în 2020 din toate ţările UE (1,5 milioane), 6,9% din populaţia UE nu a putut să-şi menţină un nivel optim de căldură în locuinţă în 2021, valoarea comerţului (importuri plus exporturi) de produse agricole între UE şi restul lumii a atins 424,7 miliarde de euro în 2022 şi 24 de milioane de persoane au lucrat sub un contract de muncă temporar în UE în 2022, arată rezultatele unor cercetări publicate în luna mai 2023 de Eurostat.

La 18 mai 2023, Institutul Naţional de Statistică a publicat raportul ”România Durabilă” – Indicatori naţionali pentru dezvoltare durabilă – Orizont 2030, elaborat în cadrul unui proiect privind dezvoltarea cadrului strategic şi instituţional pentru implementarea Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României – 2030 (SNDDR 2030) utilizând cele mai recente date disponibile. Lucrarea de 375 de pagini reprezintă un instrument de lucru pentru Departamentul de Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României, coordonatorul întregii SNDDR 2030, şi pentru toate instituţiile şi organismele cu atribuţii în procesul de modernizare sustenabilă a României, potrivit https://insse.ro/.

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) din strategie sunt concepute pentru a aduce societatea la un alt nivel şi reflectă aspecte importante pe care doreşte să le protejeze, cum ar fi mediu curat şi sigur, accesul la oportunităţi şi servicii, drepturile omului, instituţii puternice şi accesibile, economii incluzive, comunităţi diverse care susţin cultura moştenită. Fiecare ODD include ţinte care trebuie măsurate pentru a evalua dacă obiectivul a fost atins. Sub cele 17 ODD ale SNDDR (1. Fără sărăcie, 2. Foamete ”zero”, 3. Sănătate şi bunăstare, 4. Educaţie de calitate, 5. Egalitate de gen, 6. Apă curată şi sanitaţie, 7. Energie curată şi la preţuri accesibile, 8. Muncă decentă şi creştere economică, 9. Industrie, inovaţie şi infrastructură, 10. Inegalităţi reduse, 11. Oraşe şi comunităţi durabile, 12. Consum şi producţie responsabile, 13. Acţiune în domeniul schimbărilor climatice, 13. Acţiune în domeniul schimbărilor climatice, 15. Viaţa terestră, 16. Pace, justiţie şi instituţii eficiente, 17. Parteneriate pentru realizarea obiectivelor) există 104 ţinte pentru orizontul 2030.

În perioada 2011-2020, în România, rata medie anuală de creştere a numărului persoanelor sărace a fost de 0,07%, diferită faţă de media UE, care a înregistrat un trend descendent în această perioadă, de -0,11%. Rata sărăciei relative, estimată pe baza veniturilor disponibile pe adult echivalent, a fost 23,4% în anul 2020. Numărul persoanelor aflate în sărăcie, corespunzător acestei rate, a fost de 4.524.000 de persoane, în scădere cu 532.000 de persoane faţă de anul 2015, când s-a atins punctul maxim al ratei de sărăcie (25,4%), şi cu 336.000 de persoane faţă de anul 2008. Astfel, România continuă să se numere printre ţările cu ponderi mari ale populaţiei aflate în risc de sărăcie, după o estimare făcută pe baza veniturilor disponibile pe adult-echivalent (23,4% în anul 2020), cu 41% mai mare comparativ cu media UE27 din acelaşi an, arată datele privind evoluţia sărăciei prezentate la Obiectivul 1. Fără sărăcie. Dacă rata medie anuală de creştere, de -1,63%, din perioada 2015-2020, se menţine, se estimează că media europeană din anul 2020, de 16,6%, va fi atinsă în anul 2040, iar reducerea ratei de sărăcie la jumătate se estimează că ar fi atinsă în anul 2062, evidenţiază studiul citat.

Obiectivul 2 al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă a României enumeră între ţintele pentru anul 2030 eradicarea malnutriţiei şi menţinerea ratei obezităţii sub 10%, similar cu nivelul înregistrat în anul 2014. Ponderea populaţiei obeze în totalul populaţiei rezidente a fost de 10,9% în 2019, mai mare cu 3,3 puncte procentuale faţă de 2008, dar sub media UE (16,5%). Potrivit unor rezultate prezentate la Obiectivul 2. ”Foamete zero”, ponderea suprafeţei intabulate a fost de 53,2% în anul 2021, iar rata medie anuală de creştere din perioada 2009-2021 a fost de 25,9%. Păstrând această rată medie anuală de creştere, până în anul 2025 ar putea să fie intabulată întreaga suprafaţă a României, arată predicţia calculată.

La subcapitolul dedicat ”Ponderii agriculturii în PIB”, raportul evidenţiază că deşi agricultura ocupă un loc important în economia României, având perspective considerabile de dezvoltare în context european datorită condiţiilor pedoclimatice favorabile şi potenţialului dezvoltării producţiei ecologice, contribuţia agriculturii la formarea PIB-ului naţional înregistrează o continuă scădere. Ponderea agriculturii în PIB la nivelul UE s-a menţinut aproape la acelaşi nivel pe întreaga perioadă analizată (2008-2021), variind între 1,5% şi 1,7%. România s-a situat peste nivelul UE şi cel al ţărilor analizate (Bulgaria, Ungaria şi Polonia) în toată perioada 2008-2021. Valoarea maximă a fost înregistrată în anii 2008 şi 2011 (6,3%), iar cea minimă, de 4,0%, în anul 2020, pentru ca în 2021 să crească la 4,3%, arată rezultatele prezentate în raport.

Din datele publicate la începutul capitolului Obiectivul 3. ”Sănătate şi bunăstare”, reiese că tuberculoza rămâne principala boală epidemică în România, ajungând în anul 2020 la 31,2 cazuri noi la 100.000 de locuitori, cu o incidenţă mai mare în rândul populaţiei de sex masculin, de 44,8 cazuri noi la 100.000 de locuitori, faţă de 18,3 cazuri noi la 100.000 de locuitori în cazul femeilor.

Rata mortalităţii copiilor sub 5 ani s-a îmbunătăţit în perioada 2008-2020, dar este încă mare, şi anume, a scăzut de la 12,9 decese sub 5 ani la 1.000 născuţi vii în anul 2008 la 6,7 decese sub 5 ani la 1.000 născuţi vii în anul 2020. Rata mortalităţii copiilor sub 5 ani este un indicator care se referă la sănătatea copiilor mici, influenţată în cea mai mare măsură de îngrijirile mamei, dar şi de supravegherea copilului mic de către personalul sanitar. În condiţiile menţinerii ratei medii anuale de creştere de -5,31% din perioada 2008-2020, rata mortalităţii copiilor sub 5 ani poate ajunge la 3,9 decese la 1.000 născuţi vii în anul 2030, arată rezultatele prezentate în subcapitolul dedicat acestui indicator relevant pentru sănătate şi bunăstare.

În ceea ce priveşte Incidenţa unor boli transmisibile ce pot fi prevenite prin vaccinare (rujeolă, rubeolă, parotidită epidemică, varicelă, tuse convulsivă, tetanus), Ţinta 5 a Obiectivului 3 vizează creşterea acoperirii vaccinale până la nivelul minim recomandat de OMS (minim 95%). Dintre bolile transmisibile ce pot fi prevenite prin vaccinare, varicela înregistrează anual cele mai multe cazuri noi, vaccinarea antivaricelă nefiind introdusă în calendarul naţional de vaccinări.

Datele prezentate la începutul capitolului Obiectivul 4. ”Educaţie de calitate” arată, printre altele, că: rata ridicată de părăsire timpurie a sistemului educaţional de către tineri (18-24 ani), de 15,6% în anul 2020, reprezintă o situaţie îngrijorătoare pentru România, în special în rândul persoanelor de sex feminin; reducerea ratei de participare la educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 ani şi vârsta oficială de înscriere în învăţământul obligatoriu, de la 84,1% în anul 2013 la 78,2% în anul 2020, poate crea dificultăţi de integrare în sistemul de învăţământ, cu efecte negative privind incluziunea socială; în România se înregistrează un nivel de două ori mai mare al tinerilor care au cunoştinţe reduse la disciplinele şcolare principale (citit, ştiinţe şi matematică), comparativ cu media UE din perioada 2009-2018; România a înregistrat un grad redus de participare la procesul educaţional sau de instruire al adulţilor (1,0% în anul 2020), comparativ cu media UE (9,1% în anul 2020).

IMM-urile joacă un rol esenţial în economiile naţionale europene, reprezentând o sursă importantă de abilităţi antreprenoriale, de inovaţie şi de creare de locuri de muncă. Activitatea de comerţ exterior cu bunuri este importantă pentru aceste companii din perspectiva diversificării pieţelor de desfacere a produselor realizate. Creşterea exporturilor întreprinderilor mici şi mijlocii indică o creştere a competitivităţii pe pieţele externe, cu impact economic pozitiv. În toată perioada analizată (2012-2020), IMM-urile din România au înregistrat deficite comerciale semnificative, în creştere de la an la an, astfel că, în anul 2020, deficitul a fost de 18,8 miliarde euro, cu 88,6% mai mare decât cel înregistrat în anul 2012, pe fondul creşterii mai mari la import (65,6%), faţă de export (55,6%). În majoritatea statelor membre UE (cu excepţia Italiei şi Olandei) IMM-urile sunt generatoare de deficit, fiind mai mult orientate pe activitatea de import decât pe cea de export. În anul 2020, România se afla pe locul 7 în topul deficitelor comerciale pentru întreprinderile mici şi mijlocii, la nivelul UE, indică rezultatele publicate la Obiectivul 9. ”Industrie, inovaţie şi infrastructură”.

În ceea ce priveşte corupţia, inclusă în Obiectivul 16. ”Pace, justiţie şi instituţii eficiente”, raportul evidenţiază că fenomenul perpetuează inegalitatea şi sărăcia, influenţând bunăstarea şi distribuţia veniturilor şi subminând astfel oportunităţile de a participa în mod egal la viaţa socială, economică şi politică.

Numărul persoanelor condamnate definitiv pentru infracţiuni de corupţie şi de serviciu a crescut în anul 2021, faţă de 2008, cu 452 persoane (163,2%). În perioada 2008-2021, au fost înregistrate creşteri la toate tipurile de infracţiuni, cu precădere la infracţiunea de luare de mită, mai mult cu 38 persoane în 2021, faţă de 2008. Datele din perioada 2008-2021 arată că rata medie anuală de creştere este de 7,73%, creştere care dovedeşte că fenomenul are o tendinţă nefavorabilă, astfel că ţinta de reducere a faptelor de corupţie nu va fi atinsă până în anul 2030, arată rezultatele incluse în raportul disponibil pe site-ul Institului Naţional de Statistică – https://insse.ro/.

***
România a avut 1,5 milioane de stupi în ferme în 2020, mai mult decât orice altă ţară din UE, arată rezultatele cercetării efectuate de Eurostat intitulate ”Numărul stupilor în UE: coloana vertebrală a agriculturii” (”Beehive numbers in EU: agriculture’s buzzing backbone”). Italia şi Grecia au cumulat fiecare câte 1 milion de stupi în ferme, Spania (0,9 milioane ), Bulgaria (0,9 milioane) şi Portugalia (0,7 milioane). În 2020, numărul total de stupi din ferme la nivelul UE a fost de 8,1 milioane. Datele reflectă doar o imagine parţială asupra acestui domeniu în UE, pentru că Recensământul Agricol înregistrează doar datele despre stupii din ferme, iar în unele ţări, precum Germania, stupii nu sunt consideraţi a fi parte din ferme.

Cel mai mare număr de stupi din ferme calculat pe regiune s-a aflat în regiunea spaniolă Extremadura (300.220), urmată de regiunea portugheză Norte (257.040). Regiunea românească Nord-Vest (250.510) a înregistrat al treilea număr ca mărime, arată datele publicate la 19 mai 2023 pe https://ec.europa.eu/eurostat/.

***
Din datele cercetării privind încălzirea în locuinţele din statele UE reiese că 6,9% din populaţia UE nu a a putut să-şi menţină un nivel optim de căldură în locuinţă în 2021, potrivit raportului Eurostat publicat la 15 mai 2023. Situaţia a variat în rândul statelor UE, cea mai mare proporţie a populaţiei care a întâmpinat această problemă regăsindu-se în Bulgaria (24%), Lituania (23%), Cipru (19%), Grecia (18%) şi Portugalia (16%). În România, procentul a fost de 10,1. Cele mai mici ponderi s-au înregistrat în Finlanda (1%), Suedia, Slovenia şi Austria (toate sub 2%).

***
În 2022, valoarea comerţului (importuri plus exporturi) de produse agricole între UE şi restul lumii a atins 424,7 miliarde de euro, cu 77,5 miliarde de euro mai mult decât în 2021 (347,2 miliarde de euro). UE a exportat produse agricole în valoare de 229,1 miliarde de euro şi a importat 195,6 miliarde de euro, generând un excedent de 33,5 miliarde de euro, potrivit statisticilor Eurostat publicate pe 3 mai 2023 sub titlul ”EU trade in agricultural products hit €424.7 billion”/”Comerţul UE în produse agricole a atins 424,7 miliarde”.

Între 2002 şi 2022, comerţul UE cu produse agricole aproape s-a triplat (de la 141,5 miliarde de euro la 424,7 miliarde de euro), înregistrând o creştere anuală medie de aproape 5,6%. În această perioadă, exporturile au crescut mai rapid (5,9%) decât importurile (5,4%).

În ceea ce priveşte partenerii de export, Marea Britanie a fost principalul partener al UE, cu o cotă de 21% din exporturile extra-UE de produse agricole (echivalentul a 47,8 miliarde de euro), urmată de SUA (13%; 29,0 miliarde de euro), China (7%; 15,2 miliarde de euro), Elveţia (5%; 11,5 miliarde de euro), Japonia (4%; 8,3 miliarde de euro) şi Rusia (3%; 7,0 miliarde de euro).

Importurile extra-UE au provenit în principal din Brazilia (10%; 19,9 miliarde de euro), Marea Britanie (8%; 16,4 miliarde de euro), Ucraina (7%; 13,1 miliarde de euro), Statele Unite (6%; 12,3 miliarde de euro), China (aproape 6%; 10,8 miliarde de euro) şi Norvegia (5%; 9,3 miliarde de euro), potrivit datelor publicate pe https://ec.europa.eu/eurostat.

***
Rezultatele studiului Eurostat ”Angajarea temporară: factori demografici şi cu privire la parentalitate” (”Temporary employment: demographics and parenthood factors”), publicat la 17 mai 2023, arată că în 2022, 24 de milioane de persoane au lucrat sub un contract de muncă temporar în UE (12% din totalul persoanelor angajate cu vârste de 15-64 de ani). Dintre acestea, un sfert (6 milioane) avea vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani şi nu mai urma nicio formă de educaţie formală (23% din totalul angajaţilor cu vârste de 15-69 de ani nu participau la educaţie formală).

Au existat variaţii semnificative în ponderea angajaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani care nu participă la învăţământul formal cu contracte temporare în ţările UE. Cea mai mare pondere a lucrătorilor temporari din această categorie a fost înregistrată în Portugalia (40%), urmată de Spania (39%) şi Italia (38%). Pe de altă parte, cele mai scăzute ponderi s-au înregistrat în Lituania şi Letonia (ambele 3%), România (4%) şi Estonia (5%).

Ponderea lucrătorilor temporari în rândul bărbaţilor şi femeilor angajaţi în vârstă de 25-64 de ani variază în funcţie de nivelul de educaţie şi de prezenţa copiilor, arată cercetarea. Este luată în considerare grupa de vârstă 25-64 de ani pentru a permite compararea între nivelurile de educaţie. Cea mai mare pondere a lucrătorilor temporari din acest grup a fost întâlnită în rândul femeilor cu un nivel scăzut de educaţie şi cu copii (18%). Trei categorii ocupă locul al doilea: bărbaţi şi femei cu un nivel scăzut de educaţie şi fără copii, precum şi femei cu un nivel ridicat de educaţie şi fără copii (toate 13%). În schimb, cele mai mici ponderi au fost înregistrate în rândul bărbaţilor cu un nivel de educaţie ridicat şi copii (4%) şi al bărbaţilor cu un nivel mediu de educaţie şi copii (6%), arată statisticile publicate pe https://ec.europa.eu/.