Uratenia inimii si a mintii inseamna „saracie”. Rautatea te face sarac lipit pamantului, caci ea iti rapeste legatura cu Dumnezeu, ce nu se mai poate exprima prin tine, dar poate plange langa tine, fara sa-ti poata da ajutor. Daca omul alege sa intretina rautatea, ura, mania si discordia in inima sa, are libertatea sa o faca. Daca alegi sa intoxici si sa te intoxici inlauntrul tau, oricat de marunt ai crede ca esti, responsabilitatea alegerii tale iti apartine, la fel si consecintele ei. Saracia inimii si a mintii ramane consecinta fireasca si imediata a rautatii.
Omul bun se simte bogat si este cu adevarat bogat, caci bunatatea sa invie frumusetea si toate calitatile, pe care nimic, absolut nimic pe lumea aceasta nu le poate compensa.
Cum nici regii, nici cersetorii nu-si iau averile sau saracia dupa ei, devine limpede ca omul nu-si poate gasi esenta in ele. Merita atunci ca, pe drumul trecatoarei noastre experiente fizice, sa ne intoarcem privirea catre interior, unde inima noastra, deja bogata, deja frumoasa si intreaga asteapta sa alegem reintalnirea cu ea. Cuvintele, gandurile si faptele unei inimi bogate mangaie si imbogatesc tot mai mult inima omului, ca si peisajul subtil, energetic al lumii inconjuratoare! Nici un alt fel de bogatie nu poate vibra in acelasi ritm fabulos, in acelasi registru magistral precum vibreaza un singur gand de iubire si un singur gand de iertare.
Cel putin aici si acum, in aceasta viata „unica” in forma in care te afli, in corpul de azi si de acum, merita incercarea si stradania de a te imbunatati pe tine insuti.
Inima saraca vede saracia ca realitate. Inima rea vede raul peste tot. Dar omul poate alege. Poate spune intr-o zi: „Stop” gandurilor sale de ura si de rautate.
Sa-ti ingrijesti gandurile in fiecare zi, asa cum gradinarul cel pasionat ingrijeste florile!
Bogatia sau saracia pleaca si se sfarsesc in inima si-n mintea omului.