Problema rasismului în România prezintă, în continuare, o evoluţie îngrijorătoare, ca urmare a extinderii formelor de discriminare a copiilor romi în cadrul învăţământului românesc. Traumele şi obstacolele pe care le întâmpină elevi romi dobândesc dimensiuni inimaginabile, contribuind la dobândirea sentimentelor de respingere şi a complexelor de inferioritate.
Ciprian Necula, activist social, doctor în sociologie şi fondator al Asociaţiei Romano ButiQ, a analizat dimensiunea rasismul în educaţie în spaţiul românesc, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.
Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi evidenţiaţi care sunt formele de rasism pe care le identificaţi în învăţământul românesc. Care este dimensiunea rasismului în sistemul de educaţie românesc?
De la cele mai brutale forme până la cele subtile. În primul rând, probabil că nu ştiţi, în România există încă şcoli segregate etnic. Adică, în unele localităţi avem şcoală pentru români şi şcoală pentru “ţigani”. Dacă nu avem şcoli separate, avem măcar clase, în aceeaşi şcoală, unele pentru români, altele pentru romi. Şi, dacă totuşi sunt mixte etnic, în primele bănci veţi identifica elevii români, iar în ultima bancă cei romi. Pentru a aprofunda aceste situaţii existente în România vă recomand să vedeţi filmul documentar “Şcoala noastră” realizat de Mona Nicuară şi Miruna Coca-Cozma sau emisiunea “Rom European”. Guvernul României, conştintizând acest fenomen, a emis un ordin privind interzicerea segregării şi a desegregării acolo unde e cazul. Organizaţiile neguvernamentale, din păcate, încă mai identifică situaţii de segregare şcolară pe criteriul etnic în România. Tot în cadrul emisiunii “Rom European”, difuzată în trecut de TVR1, au fost realizate mai multe reportaje pe această temă, ca să nu mai enumăr multitudinea de rapoarte şi cercetări cu privire la acest fenomen. Totuşi, pentru cei care vor să aprofundeze, le recomand cartea coordonată de Iulius Rostaş – Ten Years After: A History of Roma School Desegregation in Central and Eastern Europe (editor) Budapest: CEU Press, 2012.
Segregarea etnică este una dintre cele mai brutale forme de promovare a rasismului, socializarea copiilor fiind limitată de graniţa etnică (copiii din ambele etnii fiind afectaţi), iar calitatea educaţională în “şcoala” grupului mai vulnerabil este extrem lasă de dorit. Profesorii, după cum veţi vedea şi în filmul “Şcoala Noastă”, fără să-i judec, fug de şcolile segregate, căci nu au şanse reale de a avansa în carieră.
În fine, glumele sau zicalele cu iz rasist ale profesorilor sau învăţătorilor afectează profund interesul elevilor romi pentru şcoală, căci atunci când un copil este rugat frumos să nu se mai ţigănească, să nu se mai poarte ca un ţigan, să nu mănânce nespălat pe mâini precum ţiganii etc, elevul rom, indiferent de situaţia şcolară (socială şi economică) se va simţi vizat, se va simţi respins pentru apartenenţa sa etnică.
Ciprian Necula