Identitate, tradiţii şi patrimoniul cultural al minorităţii rome

În Strategia din 2022 a Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2022-2027, se prevede o reconciliere cu trecutul şi o recunoaşterea sclaviei, a Holocaustului şi asimilării romilor. Iată pe scurt ce cuprinde această stragie adoptată de Guvern.

După 1990, romii au fost recunoscuţi ca minoritate naţională de statul român, însă nu se bucură pe deplin de drepturile culturale care decurg din acest statut, pe fondul stigmatizării apartenenţei etnice şi al persistenţei rasismului în societate şi al excluziunii sociale, fiind abordaţi ca grup social vulnerabil sau dezavantajat din punct de vedere social.

În calitate de minoritate istorică în România, romii au trăit alături de populaţia majoritară de aproximativ cinci secole, potrivit atestărilor documentare. Cu toate acestea, distanţa socială dintre romi şi populaţia majoritară continuă să se menţină, stereotipurile şi prejudecăţile rămânând principalii vectori care îi descriu pe romi în mentalul populaţiei majoritare. Această situaţie este cauzată de necunoaşterea şi lipsa recunoaşterii istoriei şi culturii romilor, în societate în ansamblu, dar îndeosebi în sistemul educaţional, care continuă să sufere de lipsa de informaţii coerente şi suficiente în curricula obligatorie pentru toţi elevii şi de lipsa unei culturi şcolare care să favorizeze interculturalitatea.

Conform datelor oficiale, limba romani este limbă maternă pentru 244.503 dintre romii recenzaţi în anul 2011. În acord cu aceste date, limba romani este limba maternă pentru 40% din romii care trăiesc în România. La nivelul anului 2019, studiul IRES reflectă că, din eşantionul reprezentativ la nivel naţional, din populaţia romă respondenţa 59% vorbesc limba română, 31% limba romani şi aproximativ 10% vorbesc alte limbi, precum maghiara, turca, ş.a.

Studiile şi cercetările în domeniu menţionează faptul ca mulţi dintre romi au o stimă de sine etnică scăzută cauzată de stigmatizarea socială internalizată, precum şi de procesele de asimilare forţată prin care au trecut membrii comunităţilor cu romi din România. Tarele unei istorii de excludere au avut efecte determinante în mentalul colectiv rom. Privarea individului de drepturi şi de acces la resurse de dezvoltare socială conduce la pierderea demnităţii etnice şi la instalarea auto-culpabilizării şi a ruşinii de sine etnice. Stima de sine etnică a romilor poate fi recâştigată prin extinderea învăţării limbii, istoriei şi culturii romani în şcoală, inclusiv, acolo unde condiţiile le permit: comunităţi de romi vorbitoare de limbă romani, opţiunea părinţilor romi de a studia limba maternă, existenţa sau încadrarea de cadre didactice rome calificate, existenţa sau publicarea de manuale şcolare în limba romani etc., printr-un învăţământ bilingv sau monolingv în limba romani.

Lipsa instituţiilor de reprezentare culturală-esenţiale pentru promovarea culturii rome – reprezintă o altă problemă care împiedică afirmarea şi reconstrucţia identităţii romilor.

O soluţie pentru recâştigarea demnităţii etnice rome ar fi reconstrucţia instituţională a identităţii, prin înfiinţarea de instituţii de formare şi reprezentare identitară viabile şi credibile (ex: şcoli cu predare în limba romani sau specializate pe limba, istoria şi cultura romani, centre culturale, centre comunitare, muzee, edituri, biblioteci, teatre etc.). Conservarea, dezvoltarea şi promovarea identităţii etnice a romilor este ameninţată, în prezent, de lipsa unui cadru instituţional pentru prezervarea identităţii culturale etnice: lipsa unui Muzeu Naţional al Culturii şi Istoriei Romilor, a unui Teatru Rom de Stat, a unei Filarmonici a Romilor, a unui institut de cercetare a istoriei şi culturii romilor.

De asemenea, este necesară continuarea păstrării, cercetării, dezvoltării şi promovării patrimoniului cultural rom şi a identităţii rome prin intermediul producţiei culturale rome finanţate de către instituţiile publice centrale şi locale.

Astfel, Strategia îşi propune să consolideze şi să adapteze cadrul legal în domeniul protecţiei drepturilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale la situaţia şi necesităţile actuale ale minorităţii rome prin: promovarea condiţiilor de natură să permită persoanelor aparţinând etniei rome să-şi menţină şi să-şi dezvolte cultura⁴²⁾, precum şi să-şi păstreze elementele esenţiale ale identităţii romilor, respectiv limba, tradiţiile şi patrimoniul cultural; garantarea respectului pentru dreptul oricărei persoane care aparţine etniei rome la libertăţile fundamentale – libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, libertatea de exprimare şi la libertatea de gândire, conştiinţă şi de a-şi practica religia; adoptarea unor măsuri adecvate pentru facilitarea accesului persoanelor de etnie romă la mijloacele de informare, pentru promovarea acceptării şi pentru a favoriza pluralismul cultural; garantarea dreptului oricărei persoane aparţinând etniei rome de a folosi liber limba romani în spaţiul privat sau în public, oral şi în scris.

Concluziile Consiliului privind redresarea, rezilienţa şi durabilitatea sectoarelor culturale şi creative (2021/C 209/03), prin care Statele Membre sunt invitate să promoveze sensibilizarea culturală în societăţi prin stimularea participării culturale active şi a accesului egal la cultură pentru toate grupurile sociale, inclusiv pentru cele mai marginalizate şi vulnerabile

Istoria romilor din România este una marcată de excluziune şi discriminare rasială, pornind de la cele cinci secole de sclavie, continuând cu genocidul din timpul Holocaustului, urmată de politica de asimilare forţată din timpul regimului comunist. Lipsa cunoaşterii în societate, la toate nivelurile şi în toate grupele de vârstă, a faptelor istorice care au generat traume generaţionale, tragedii umane şi stigmat social, care produc şi astăzi efecte negative pentru romii din România, prin perpetuarea stereotipurilor şi prejudecăţilor despre minoritatea romă, plasează România în rândul ţărilor care încă au o nevoie acută de reconciliere cu trecutul şi de recunoaştere a instituţiei sclaviei, a Holocaustului şi a asimilării romilor în timpul regimului comunist.

Este nevoie de o dezbatere activă şi promovarea în societate şi în sistemul educaţional din România privind necesitatea cunoaşterii referitoare la: (i) Holocaustul care i-a avut ca victime pe evrei şi pe romi din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, (ii) perioada sclaviei romilor şi implicaţiile sociale din prezent, (iii) politica de asimilare forţată a romilor din timpul regimului comunist.

Aceste episoade istorice ignorate în sistemul educaţional şi necunoscute suficient sau chiar negate în societate, sunt generatoare de stigmat social, de perpetuarea discursului urii şi a infracţiunilor motivate de ură avându-i ca subiecţi pe minoritarii romi, indiferent de statutul socio-educaţional al acestora. Pentru abordarea acestor teme de dezbatere publică sunt necesare:

a)revizuirea programelor şcolare şi a cursurilor universitare în care aceste traume istorice transgeneraţionale să fie cercetate, studiate şi predate noii generaţii,

b)formare continuă a cadrelor didactice de specialitate,

c)instituirea şi finanţarea de la bugetul de stat a unui sistem de burse de studiu pentru cercetătorii romi şi despre minoritatea romă, în domenii ca istoriografie, cercetare istorică de arhivă şi literară, ştiinţe sociale interdisciplinare, psiho-sociale, din domeniul ştiinţelor educaţiei etc. pentru aprofundarea acestor episoade istorice şi fundamentarea de viitoare politici publice,

d)completarea oricăror campanii anti-discriminare cu acţiuni, proiecte, programe care să aducă în atenţia publicului cele trei tipuri de persecuţii ale romilor în spaţiul românesc – sclavie, Holocaust, asimilare culturală – cu o paletă largă de acţiuni, cum ar fi cercetări istorice, acţiuni culturale tematice, organizare de dezbateri publice în rândul tinerilor, tabere şcolare tematice, tabere pentru artişti plastici, dramaturgie, arte vizuale, documentare, burse.

e)nu în ultimul rând, sunt esenţiale acţiuni care să evoce personalităţile din rândul minorităţii romilor din România şi nu numai, cu scopul de a contribui la creşterea stimei de sine a romilor şi la conştientizarea în rândul populaţiei majoritare a contribuţiei romilor, asemeni celorlalte minorităţi naţionale recunoscute, la patrimoniul cultural românesc şi universal.

Totodată, este necesar ca în combaterea fenomenelor de radicalizare, a discursului incitator la ură şi a infracţiunilor motivate de ură rasială, sau de orice altă natură, să fie asigurată sinergia cu măsuri şi strategii complementare, spre exemplu Strategia pentru combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării şi discursului incitator la ură.