Fraţii Gore au fost doi dintre cei mai buni instrumentişti romi, Victor Dima Gore, care cânta la acordeon şi Aurel Dima Gore, la vioară. După vechile lor rădăcini, tatăl lor, Dima Ionescu-Gore, venise din Teiuş (Dâmboviţa), la Bucureşti, unde a cântat la Teatrul Armatei. A avut cinci băieţi. De la el au învăţat mulţi instrumentişti din România, cântece şi dansuri populare româneşti, dar şi cântece lăutăreşti.
Victor Dima Gore (1931-2008) s-a născut la 17.03.1931, la Bucureşti. După ce a terminat cele şapte clase. Victor Gore a început să înveţe să cânte la acordeon, fiind şi un bun solist al cântecelor lăutăreşti. El cânta şi interpreta vechi cântece populare specifice zonei dâmboviţene de unde venea tatăl său, dar’, mai cu seamă, cântece lăutăreşti. Ultima sa imprimare muzicală a fost realizată, în anul 1997, de către etnomuzicologul Sperata Rădulescu. Victor Dima Gore a murit la 17.02.2008, la Bucureşti (unde avea un apartament cu două camere, în cartierul Berceni). A fost înmormântat în Cimitirul „Herăstrău” din Bucureşti, în acelaşi mormânt unde sunt şi părinţii săi.
Celălalt frate, Aurel Dima Gore (1930-1989), s-a născut la Bucureşti, în anul 1930. La nouă ani, a început să înveţe la vioară şi să cânte muzică lăutărească, auzită de la tatăl său, Dima lonescu -Gore, cu care a învăţat, dar şi la cobză cu Gheorghe Măslină – cu care a şi cântat până la moarte.
Dar el a învăţat mult şi de la alţi instrumentişti, precum Petrică Guşă şi Ion Puceanu. Aurel Gore s-a căsătorit când era tinerel şi la 21 de ani ai săi deja avea un copil de patru anişori. Fiind bolnav de rinichi, nu a fost luat în armată. Aurel Dima Gore a murit în anul 1989, la Bucureşti, când a decedat şi colegul său, fostul lui „profesor”, Gheorghe Măslină.
Împreună, cei doi fraţi au format taraful muzical „Fraţii Gore”, în cadrul căruia cântau cântece şi dansuri lăutăreşti, fiind – între anii 1950-1970 -cel mai cunoscut taraf, nu numai în Bucureşti, dar şi în întreaga ţară. Din taraful lor mai făceau parte Marin Marangros, la ţambal, şi Măslină Vetoi, la cobză.
Cu ei au cântat mulţi cântăreţi şi cântăreţe de muzică lăutărească. Astfel, cea mai marea cântăreaţă lăutărească, Romica Puceanu – care era şi verişoara fraţilor Gore – a cântat cu ei de la 14 ani (1940) şi şi-a făcut primul disc în anul 1964 cu acest taraf.
Şi cântăreaţa Gabi Luncă şi-a realizat un disc cu şase cântece, în anul 1967, de asemenea cu „Fraţii Gore”. Ea spunea: „Erau mulţi lăutari vestiţi, precum Titi Coadă, Ion Nămol, Gheorghe Lambru, Gheorghiţă Trandafir şi Mitică Ochi Beliţi – la ţambal. Dar în sufletul meu le păstrez fraţilor Gore o amintire plăcută”.
Practic, cu ei au cântat mai toţi marii cântăreţi şi interpreţi de muzică lăutărească ai vremii, precum Dona Dumitru Siminică şi llie Udilă.
Când a decedat Aurel Gore, în anul 1989, se poate spune că Taraful „Fraţii Gore” a încetat şi el.