1. Discriminarea directă survine când o persoană beneficiază de un tratament mai puţin favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situaţie comparabilă, pe baza oricărui criteriu de discriminare prevăzut de legislaţia în vigoare.
Exemplu: refuzul de a angaja o persoană pentru că este în vârstă sau este condiţionată de o anumită vârstă impusă de angajator.
2. Discriminarea indirectă survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislaţia în vigoare, cu excepţia cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale acelui scop sunt adecvate şi necesare. De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de altele care se afla în situaţii egale.
Exemplu: Anunţ la intrarea într-o discotecă: „Accesul interzis persoanelor care poartă fuste lungi, colorate şi bani în păr”, care face referire indirectă la persoanele de etnie romă.
3. Discriminarea multiplă survine atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferenţiat, într-o situaţie egală, pe baza a două sau a mai multor criterii de discriminare.
Exemplu: refuzul unui doctor de a trata o persoană de etnie romă şi de orientare sexuală diferită.
4. Hartuirea este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţa la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.
Exemplu: adresarea de către angajator a unor cuvinte jignitoare faţă de un angajat de sex opus.
5. Victimizarea este orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în istanță sau la instituţiile competente, cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminarii.
Exemplu: Concedierea unui angajat ca urmare a plângerii acestuia faţă de faptele discriminatorii ale angajatorului.
6. Dispoziţia de a discrimina (ordinul de a discrimina) este considerată a fi tot o formă de discriminare şi se înţelege că fiind un ordin primit de o persoană sau un grup de persoane de la o altă persoană sau grup de persoane pentru a discrimina.
Exemplu: Patronul unei discoteci ordonă angajaţilor să nu permită accesul în incintă a persoanelor de etnie romă.