Connect with us

Eveniment

Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii – UNICEF: 75 de ani de la înființare

La 11 decembrie 1946, a fost înfiinţat Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), de către Adunarea Generală a ONU

La 11 decembrie 1946, a fost înfiinţat Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), de către Adunarea Generală a ONU. Scopul urmărit a fost de a furniza ajutoare de urgenţă, constând în alimente, haine şi produse medicale, copiilor europeni care se confruntau cu foametea şi bolile, în urma celui de-Al Doilea Război Mondial.

În prezent, UNICEF activează în 190 de ţări şi teritorii, inclusiv în România, pentru a ajuta fiecare copil şi tânăr să supravieţuiască, să se dezvolte şi să îşi atingă potenţialul maxim, potrivit unicef.org. Un accent deosebit este pus pe implementarea strategiilor de protecţie şi incluziune socială, educaţie, ajutor de urgenţă şi acţiuni umanitare. Voluntarii UNICEF îşi desfăşoară munca sub deviza „Suntem alături de fiecare copil, oriunde în lume. Şi nu renunţăm niciodată.”

Organizaţia a obţinut de la început statut semi-autonom în cadrul ONU, având un organism propriu de guvernare (25 de guverne la început, apoi numărul a crescut la 30) şi propriul Secretariat. Primul director executiv al UNICEF a fost Maurice Pate, filantrop şi om de afaceri american, care a condus organizaţia din ianuarie 1947 până la moartea sa, în ianuarie 1965. De altfel, Maurice Pate şi Herbert Clark Hoover, fost preşedinte al SUA (1929-1933), au rămas în istorie ca fondatori ai UNICEF.

În 1953, UNICEF a devenit parte permanentă a ONU, prin extinderea mandatului pe termen nelimitat. În acea perioadă, UNICEF a desfăşurat o campanie globală de succes împotriva afecţiunii framboesia (frambesia tropică), o boală infecţioasă ce afecta milioane de copii şi putea fi tratată cu penicilină.

La 20 noiembrie 1959, Adunarea Generală a ONU a adoptat Declaraţia Drepturilor Copilului, care defineşte drepturile copilului la protecţie, educaţie, îngrijire a sănătăţii, adăpost şi o alimentaţie potrivită.

În 1961, după un deceniu de orientare a atenţiei către problemele de sănătate a copiilor, UNICEF şi-a extins aria de interes către mai multe nevoi şi a demarat activităţile de implicare în domeniul educaţiei, prin susţinerea pregătirii profesorilor şi a dotării sălilor de curs în ţările în curs de dezvoltare.

În 1965, UNICEF a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru ”promovarea frăţiei între popoare”, conform nobelprize.org.

Anul 1979 a fost declarat de către UNESCO Anul Internaţional al Copilului pentru a celebra a 20-a aniversare a Declaraţiei Drepturilor Copilului şi pentru a încuraja punerea sa în aplicare. În 1982, UNICEF a lansat o acţiunea supranumită ”Revoluţia pentru supravieţuirea copiilor şi dezvoltare”, destinată salvării vieţilor a milioane de copii anual. Revoluţia s-a bazat pe patru tehnici simple, ce presupun costuri scăzute: monitorizarea creşterii, terapia de rehidratare orală, alimentaţia la sân şi imunizarea.

În 1987, studiul UNICEF „Adjustment with a Human Face” generează o dezbatere asupra protejării copiilor şi a femeilor de efectele negative ale ajustărilor economice şi reformelor impuse pentru a reduce datoriile în ţările subdezvoltate. În 1989, Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenţia pentru Drepturile Copilului, care a intrat în vigoare în septembrie 1990 şi a devenit tratatul cel mai rapid şi bine acceptat la nivel mondial. În 1990, la Organizaţia Naţiunilor Unite s-a desfăşurat un summit fără precedent -Summit-ul Mondial pentru Copii – la care au participat Şefi de stat şi de guvern, pentru stabilirea ţintelor în următorii zece ani.

În 1989, UNICEF a fost distinsă cu Premiul Indira Gandhi, iar în 2006, cu Premiul Prinţesa Asturiei.

În anul 2020, în timpul pandemiei de COVID-19, organizaţia a publicat mai multe documente cu rolul de a înlătura dezinformările cu privire la pericolul reprezentat de noul coronavirus şi de a-i asista pe părinţi şi profesori în eforturile lor de a-i proteja pe copii şi de a le asigura, în continuare, accesul la educaţie. În iunie 2021, un număr de 28 de susţinători marcanţi ai UNICEF au cerut statelor din G7 să doneze de urgenţă vaccinuri împotriva COVID-19 ţărilor sărace, arată unicef.org.

Sediul principal al UNICEF se află la New York. Directorul executiv al organizaţiei este Henrietta Fore, începând cu 1 ianuarie 2018. Expertul american în sănătate publică şi politici internaţionale de dezvoltare este cel de-al şaptelea conducător din istoria UNICEF.

UNICEF face parte din Mişcarea Globală pentru Copii (Global Movement for Children), o coaliţie extinsă dedicată îmbunătăţirii vieţii fiecărui copil. Prin acţiunile desfăşurate şi evenimente precum Sesiunea Specială a ONU pentru Copii, este încurajată participarea tinerilor la deciziile care se răsfrâng asupra vieţilor lor.

În România, UNICEF lucrează împreună cu Guvernul, Parlamentul, autorităţi locale, societatea civilă, sectorul privat, parteneri naţionali şi internaţionali şi mass media pentru a asigura accesul tuturor copiilor la educaţie timpurie de calitate, pentru protejarea drepturilor copilului, pentru protecţie socială şi pentru mobilizarea de resurse în beneficiul copiilor. Deschis la 21 ianuarie 1991, Biroul UNICEF de la Bucureşti a participat la eforturile dedicate dezvoltării capacităţii instituţionale în domeniu, sprijinirii copiilor din zone defavorizate, precum şi implicării organizaţiilor nonguvernamentale în demersurile în beneficiul copiilor, notează https://www.unicef.org/romania/ro.

Baza relaţiilor dintre România şi UNICEF o constituie Acordul cadru de cooperare dintre Guvernul României şi UNICEF, semnat la 21 iunie 1991 şi aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 295/1992, conform www.mae.ro.

În spiritul Acordului-cadru, Guvernul României a aprobat prelungirea mandatului UNICEF în România pentru perioadele 2010-2012, 2013-2017 şi 2018-2022, pe baza unui document programatic orientativ denumit „Programul de ţară UNICEF-România”, document adaptat la noul statut european şi internaţional al României, la priorităţile de etapă privind protecţia copiilor din România şi la obiectivele politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare.

Programul de ţară, conform practicii UNICEF, este completat de un Plan de acţiune pentru acelaşi interval de implementare, care detaliază aspectele practice ale cooperării, aminteşte acelaşi site. Împreună cu ministerele de resort, UNICEF identifică, documentează şi validează bunele practici (inclusiv prin evaluări) şi, alături de Ministerul Afacerilor Externe, promovează şi diseminează aceste bune practici în rândul altor ţări. Totodată, mulţi omologi de la nivel naţional şi local caută să înveţe din experienţa altor ţări şi să se implice în iniţiative regionale sau globale.

Printre bunele practici identificate în România se află Pachetul Minim de Servicii, adresat copiilor şi familiilor, şi programul Educaţie Incluzivă de Calitate. Aceste modele dezvoltate de UNICEF se axează pe prevenirea separării nenecesare a copiilor de familie, a sărăciei, a sarcinilor timpurii, a îmbolnăvirilor, a discriminării, a absenteismului şi a abandonului şcolar.

La 21 mai 2019, Guvernul României, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, şi Reprezentanţa UNICEF în România au semnat un nou parteneriat în beneficiul copiilor din România şi de la nivel internaţional. Documentul stabileşte obiectivele colaborării între cele două părţi până în 2022. Acesta include, printre altele, promovarea în comun a drepturilor copiilor în Europa şi la nivel mondial, prin schimbul de bune practici şi expertiză dezvoltate în România în ultimii 30 de ani. Un exemplu relevant în acest sens a fost Conferinţa internaţională „Participarea Copiilor la procesele de luare a deciziilor şi de elaborare a politicilor la nivelul UE”, care a avut loc la Bucureşti, în zilele de 6 şi 7 mai 2019, în cadrul Preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene, potrivit www.mae.ro.

Reprezentantul UNICEF în România este Pieter Woltjo Bult, numit în iulie 2017. Într-o declaraţie din 5 iunie 2021, acesta a subliniat că de-a lungul ultimilor 30 de ani, România a înregistrat numeroase progrese: dezvoltarea economiei, îmbunătăţirea situaţiei sistemului de sănătate, creşterea accesului la educaţie, o mai bună protejare a drepturilor minorilor. Pe de altă parte, Pieter Woltjo Bult a atras atenţia şi asupra provocărilor care trebuie soluţionate: în România 1,3 milioane de copii trăiesc în sărăcie sau aproape de pragul sărăciei (unul din trei copii); există în continuare 400.000 de copii care nu finalizează învăţământul obligatoriu; cazurile de sarcină la adolescente; violenţa împotriva minorilor.

Continue Reading
Click to comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendință