Flamenco – Identitatea comunităţii etnice de romi

Genul muzical Flamenco a fost înscris în anul 2010 pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii, potrivit UNESCO.

A apărut şi s-a dezvoltat în Spania. Flamenco este o expresie artistică ce îmbină cântecul („cante”), dansul („baile”) şi muzicalitatea („toque”). Regiunea Andaluzia din sudul Spaniei este „inima” Flamenco, deşi genul muzical are rădăcini şi în zone precum Murcia şi Extremadura. „Cante” este expresia vocală a Flamenco, cântat de bărbaţi şi de femei, de preferinţă aşezaţi. Gama de sentimente şi stări sufleteşti – durere, bucurie, tragedie, frică – poate fi exprimată prin versuri sincere, expresive, caracterizate prin concizie şi simplitate, notează sursa citată. Flamenco este un dans („baile”) al pasiunii, al femeii curtate, care exprimă o gamă largă de situaţii, de la tristeţe la bucurie. Tehnica este complexă, diferă în funcţie de interpret, bărbat (folosirea mai intensă a picioarelor) sau femeie (mişcări mai blânde, senzuale). „Toque” sau arta de a cânta la chitară şi-a depăşit de multă vreme rolul iniţial de acompaniament. Sunt de asemenea folosite şi alte instrumente, cum ar fi castanietele, pe lângă palme şi picioare.

Dansatorii de Flamenco petrec mult timp practicând şi perfecţionând dansul care este adesea dificil, arată https://monduver.ro. Deşi nu există un singur dans Flamenco, dansatorii trebuie să urmeze un cadru riguros de modele ritmice. Paşii pe care un dansator îi efectuează depind de tradiţiile cântecelor. Cea mai mare bucurie de dans flamenco urmăreşte expresiile şi emoţiile personale ale dansatorului, care se schimbă de mai multe ori în timpul unei reprezentaţii.

Flamenco este interpretat în timpul festivalurilor religioase, ritualurilor, ceremoniilor bisericeşti şi la sărbători private. Este identitatea a numeroase comunităţi şi grupuri, în special a comunităţii etnice de romi (gitanos), care a jucat un rol esenţial în dezvoltarea genului. Transmiterea genului muzical se face pe cale orală prin dinastii, familii, grupuri sociale şi cluburi Flamenco, toate acestea jucând un rol cheie în conservarea acestuia.

Rădăcinile Flamenco nu sunt cunoscute cu precizie, însă adesea sunt citate influenţe din culturile islamică, sefardă, romă, alături de cultura locală andaluză. Influenţele latino-americane şi în special cele cubaneze au contribuit la formarea câtorva subgenuri. Unii experţi în muzică i-au urmărit originile până în secolul al XVIII-lea, când popularitatea Flamenco a început să crească, menţionează site-ul www.spain.info.

La Categoria „Cel Mai bun album de Muzică Flamenco” sunt recompensaţi performerii acestui gen muzical la Premiile anuale „Latin Grammy”, conform agenţiei de presă EFE.