În familiile
rome, femeia devine tot mai importantă, odată cu trecerea anilor. Ajunsă la o
vârstă matură, după ce va fi procreat, aceasta conduce întreaga familie, cu
excepţia soţului, pentru că familia romă tradiţională a rămas de-a lungul
anilor una de tip patriarhal.
În cultura romă
în general, dar mai ales în cea de tip tradiţional, binele familiei ocupă un
loc foarte important, chiar mai important decât cel al membrilor acesteia. De
aceea, căsătoria este nu atât o legătură amoroasă oficializată, cât o alianţă
între familia mirelui şi cea a miresei.
În familiile de
romi tradiţionali arareori se întâmplă să se ajungă la divorţ; pentru că
bărbatul şi femeia căsătoriţi legal nu sunt în totalitate independenţi de
restul familiei. Cei doi sunt atent supravegheaţi de maturii celor două
familii, astfel încât niciunul dintre ei să nu calce strâmb. Dacă totuşi se
întâmplă să se ajungă la certuri sau la înşelăciune, judecata romă este calea
cea mai scurtă şi mai indicată de a căuta dreptatea. Adică în interiorul
comunităţii.
Sursa: Talida
Stănică, „Kestiuni rome. O incursiune în cultura, istoria și tradițiile
romilor”, București, 2014
