De ce rom și nu țigan?

Termenul țigan nu există în limba romani. Acesta provine din limba greacă athinganoi = de neatins, spurcat, iar în perioada robiei denumea o categorie socială de rob/ sclav. “Iar Ţiganii ei singuri se numesc în limba lor Romnicel (fiul femeii) sau Rom (oameni). În Moldova, Alexandru cel bun le-a dat voie să rătăcească. În Valahia sunt cu mult mai mulţi, urmaşii lor au ajuns robi, cum sunt şi azi, aşa că cuvântul Ţigan a ajuns totuna cu rob”.

Adunarea Naţională Ţigănească a locuitorilor din Ardeal solicita, în memoriul întocmit la 27 aprilie 1919, “De asemeni, ne rugăm ca de aici înainte, în toate actele oficiale româneşti să nu se mai folosească pentru noi şi următorii noştri numirea (poreclă) ca batjocură „ţigan” ci aceasta, dacă nu se şterge cu totul chiar din uzul oficial, să se circumscrie cu o altă denumire care se va afla de corespunzătoare. (….)” Dat din Adunarea Naţională a Ţiganilor, 27 aprilie 1919, Ibaşfalău (Dumbrăveni), jud. Sibiu

„«Rrom» este un cuvânt vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna [s.n.] pentru desemnarea apartenenţei etnice a rromilor, aşadar acesta este termenul corect ştiinţific. După cea mai bine documentată ipoteză, termenul provine din cuvântul prakrit «dom» (cu d celebralizat), care însemna «om» […]. Evoluţia fonetică firească a condus la transformarea cuvântului «dom», cu «d» celebralizat, în cuvântul «rrom», cu «r» nazalizat, motiv pentru care, în limba rromani, scrierea corectă a cuvântului «rrom” este cu dublu «r», pentru a sublinia pronunţia nazalizată a termenului”.

„RROMANIPEN-UL este dharma rromilor, în sens apropiat de acela al conceptului hindus, este legea fundamentală a rromilor sau Constituția tradiției rrome, sistem de norme, valori și concepte intracomunitare, care gravitează în jurul modelului de identitate al culturii tradiționale rrome: familia comunitară, acel tip de familie extinsă la nivel de comunitate, care se află într-o relație de dependență normativă și structurală de comunitatea căreia îi aparține.”, susţine Delia Grigore, antropolog.

Kriss – judecata la romi

Judecata / stabor – comunități tradiționale – căldărari, ursari, argintari; Rolul judecății rome este de a stinge conflictele din interiorul comunității și de a împacă părțile implicate. Judecătorul – persoană bine văzută în comunitate

Sărbători calendaristice ale romilor

Vasilca – În ajunul sau în dimineața Anului Nou, uneori și în Ajunul Crăciunului, romii, mai ales căldărarii, practică obiceiul numit Vasilca, o formă specifică de colindat, cu sens purificator și apotropaic pentru familiile, rrome și nerrome, care sunt colindate astfel. Vasilca este capul sau râtul de porc împodobit cu panglici sau o păpușă făcută de grupul de colindători și împodobită în costum popular.

Joia Verde – Joia Verde este o sărbătoare întâlnită la ursarii din Moldova, care se are loc la o săptămână după Paștele ortodox, de Paștele Blajinilor și are ca rol iertarea reciprocă a greșelilor și se va organiza și o petrecere.

Hârdelezi – numit și „Paștele spoitoresc”, sărbătoarea fundamentală a rromilor spoitori, care se desfășoară la o săptămână după Paștele ortodox și care reunește semnificația pascală cu aceea a Gurbanului musulman. Elementul principal al ritualului este sacrificarea mielului: acesta este sacrificat fie pentru însănătoșirea cuiva bolnav din familie, fie pentru protecția familiei de necazuri și boli, fie se taie câte un miel pentru fiecare copil spre binele și protecția acestuia.

Neamurile romilor

• boldeni / florari – confecționarea florilor artificiale pentru coroane, coronițe, jerbe
• cărămidari / cărămizari – confecționarea cărămizilor din lut nearse (chirpici), proveniți din ursari, vătrași și rudari;
• fierari – prelucrarea fierului;
• gabori – romi unguri, care se ocupa cu tinichigeria;
• xoraxané (turci) – rromi turci musulmani, vorbitori de limbă turcă, profund influențați de cultura turcă, așezați mai ales în Dobrogea;

• spoitori – pe vremuri, se ocupau cu spoitul sau cositorirea vaselor din metal, iar astăzi recuperează metale feroase și neferoase.
• căldărari – meserie tradițională este prelucrarea aramei / cuprului, din care fac cazane, căldări, țevi, ibrice;
• lăutari – romi muzicieni, mai ales instrumentiști, proveniți în principal dintre ursari și vătrași;
• lovari – vorbitori de limbă maghiară, așezați mai ales în Transilvania și Banat, care se ocupau, în trecut, cu geambășia / negustoria de cai;

• ursari – pe vremuri, se ocupau cu „umblatul” cu ursul, apoi, prin reconversie profesională, au devenit fierari (prelucrează fierul), pieptănari (prelucrează osul și cornul și confecționează piepteni și alte obiecte din os și corn), ciurari (prelucrează pieile de animale și confecționează ciururi și site) și lăutari;
• rromungre (romungre) – vorbitori de limbă maghiară, profund influențați de cultura maghiară, așezați mai ales în Transilvania și Banat;
• argintari – se ocupă cu prelucrarea argintului și aurului și fac în special bijuterii și alte obiecte de podoabe;

• vătrași – sedentarizați cu multă vreme în urmă, care și-au pierdut limba maternă și cultura romani tradițională ;
• rudari – au pierdut limba maternă și cultura romani tradițională, sunt profund influențați de cultura românească și se ocupă cu prelucrarea lemnului, confecționând linguri, fuse, furci, albii, mobilier, împletituri din nuiele;