Connect with us

Asul de trefla

Copilul rom. Naşterea şi educaţia tradiţională

Dumnezeul familiei de romi este copilul, întruchipare a purităţii absolute, garanţie a continuităţii neamului. Normele onoarei şi ale „pakiv”-ului interzic unei femei să treacă prin faţa unui bărbat, ea este obligată să-şi anunţe trecerea cu „arakh!” (fereşte!) sau „ambold!” (întoarce-te!), iar bărbatul trebuie să întoarcă privirea în altă parte, pentru a-i lăsa cale liberă. In schimb, o femeie cu un copil in braţe, considerată a fi purificată de prezenţa copilului, poate trece oricând prin faţa bărbaţilor.

Botezul este şi el înţeles ca un act magic de purificare, apa sfântă (aghiazma) fiind luată din biserică de femeile, care, mai târziu, îşi vor stropi casele şi rudele pentru a le proteja de impuritate – „maxrimos”. După botez, timp de o zi, copilul nu trebuie să fie sărutat de nimeni pentru a nu-i fi furat botezul. Acest gest apotropaic este completat de un gest reparatoriu: în momentul în care copilul se îmbolnăveşte, el este botezat a doua oară, pentru a se vindeca. Explicaţia care se dă de obicei este că „o jekhto bolimos ci geto” (primul botez nu a mers) sau „o jekhto bolimos n-as lacho” (primul botez nu a fost bun), interpretându-se că repetarea actului magic poate avea rezultatele dorite.

Educaţia tradiţională a copilului rom se bazează pe formarea în spiritul fraternităţii şi al ajutorului reciproc, dar şi al responsabilităţii pentru ceilalţi. Fraţii se cresc între ei pentru a deveni responsabili, fetele se ocupă, de la 5-6 ani, de treburile gospodăreşti, băieţii învaţă meserii şi participă la adunările bărbaţilor încă de la 7-8 ani. Iniţiativa şi responsabilizarea copiilor, precum şi capacitatea lor de a se descurca independent de la o vârstă relativ fragedă sunt apreciate în cadrul familiei şi comunităţii de romi.

Conceptele esenţiale ale familiei tradiţionale a rromilor sunt: „phralipe” (fraternitate), ca formă de ajutor reciproc şi responsabilitate colectivă şi de „pakiv” (împăcare, încredere, onoare, credinţă), ca formă de reconciliere şi construcţie a imaginii de sine. Răspunderea colectivă şi întrajutorarea, completate de sentimentul fratern reciproc sunt elemente de bază ale conceptului de „phralipe”, esenţă a societăţii tradiţionale a rromilor. In spiritul păstrării purităţii rituale, codul politeţii rituale include moduri de adresare în cadrul cărora afecţiunea se dovedeşte prin adresări de tipul: „mo phraF (fratele meu) sau „miphert'(sora mea) şi apartenenţa la neam se verifică prin întrebări rituale de confirmare a identităţii: „kaUar san? kasqo nămo san? / so vica si tut? ” (de unde eşti? al cui neam? / care ţi-e viţa?), urmate de întrebări referitoare la descendenţa imediată: „ kasqo san? ” (al cui eşti?) şi de interogaţii ale politeţii cutumiare, de tipul – „ sar si tiro dad? sar si tiri daj?” (ce face tatăl tău? ce face mama ta?).

Principiile care stau la baza educaţiei copiilor se leagă de faptul că aceştia sunt consideraţi adulţi în miniatură, înzestraţi încă de la naştere cu voinţă, dorinţe, emoţii şi inteligenţă. Acestor valori înnăscute li se adaugă puritatea, singurul minus fiind lipsa lor de experienţă. Copiii sunt protejaţi şi dorinţele lor pot deveni legi, ei se bucură de libertate, progresele le sunt încurajate prin supradimensionare şi laude, dar li se dau, totodată responsabilităţi importante încă de timpuriu. Băieţii au obligaţia să-şi ajute tatăl în meseria sa, iar fetele învaţă şi practică îndeletnicirile gospodăreşti de la vârste fragede, pentru a deveni viitoare nurori bune. Consideraţi egali ai adulţilor, capabili de a înţelege tot ceea ce li se spune, copiii sunt expuşi, de la începutul existenţei lor, unor stimulenţi similari cu aceia destinaţi părinţilor lor.

Băieţii sunt educaţi pentru a fi puternici: ei sunt duşi la un unchi, la naşul lor, la un văr mai mare, la un bărbat mai în vârstă din neam sau la o altă rudă masculină cu prestigiu în familie şi li se spune „kus Ies te dares !” (înjură-1 dacă îndrăzneşti) şi copilul o face, de obicei, antrenându-şi astfel dezinvoltura şi forţa de relaţionare. La răspunsul violent al acestora din urmă, băiatul trebuie să dea dovadă de stoicism, putere de stăpânire şi curaj. Se educă astfel puterea de apărare, forţa morală şi rezistenţa la frustrare. Succesul acestei etape ini ţi atice este însoţit de numeroase laude şi urări – ,j-aves zuralo aj baxtalo” (să fii puternic şi norocos).

Ca membru al familiei extinse, având numeroase rude, copilul se simte protejat în comunitate, dar trebuie să demonstreze că respectă normele neamului. Fiind puri, copiii pot avea acces la orice tip de informafîi, de pildă, în faţa lor se poate vorbi deschis despre viaţa intimă. Cu toate acestea, în special fetele sunt educate în spiritul ruşinii („laşavo”): ele îşi eufemizează sexualitatea, evită contactul cu străinii („gasiii”) şi se comportă în concordanţă cu restricţiile şi recomandările concepţiei despre pur.

Regulile ruşinii şi ale păstrării purităţii încep mai devreme şi mai pregnant la fete, ele trebuind să meargă îmbrăcate cu fuste lungi încă de la vârsta de 5-6 ani. Pentru a înţelege fraternitatea generală din comunitatea de rromi, este necesară o privire asupra relaţiilor dintre fraţi într-o familie: toţi fraţii de o vârstă sunt egali, nici unul nu are dreptul să se situeze pe o poziţie superioară sau să aibă o atitudine infatuată faţă de celălalt, în schimb fratele mai mare este substitutul tatălui şi se bucură, ca atare, de un respect superior.

Copiii sunt şi ei educaţi în spiritul “phralipe'”, nimeni nu le interzice nimic la modul verbal: „nu face asta”, aparent nu se exercită nici un control asupra lor, ei sunt egalii adulţilor, dar condiţia este să li se sugereze codurile comunitare, în forma unei iniţieri lente şi fireşti, fără interdicţii, dar educându-li-se rezistenţa la frustrare, cheia puterii spiritului şi semn al asumării maturităţii, respectul — ,pakbT —, responsabilitatea împărţită frăţeşte — fraţii mai mari îşi cresc fraţii mai mici — şi simţul ruşinii – Jazavo”, element esenţial al relaţionalii cu modelul familial de la care orice deviere este fie sancţionată, fie supusă unui proces ritual reparatoriu.

Continue Reading
1 Comment

1 Comment

  1. Nebojša

    18 iulie 2019 at 07:52

    Izuzetno mnogo korisnih informacija,hvala Vam na tome.
    S,poštovanjem !
    Udruženje novinara Roma
    25000 Sombor
    Srbija
    381612973445

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tendință