Centrul de Resurse Juridice lansează studiul de caz Dreptul la locuire adecvată în municipiul Bucureşti, ultimul din seria de cinci care au documentat diverse situaţii de încălcare a dreptului la locuire al comunităţilor de romi. Acesta analizează criteriile de acordare a locuinţelor sociale în municipiul Bucureşti, disponibilitatea lor şi cât de accesibile sunt ele, de fapt, celor pentru care au fost gândite.
Principala concluzie este că, per ansamblu, accesul cetăţeanului la locuinţe sociale este greoi, impredictibil, suprabirocratizat, anacronic, discriminatoriu şi iluzoriu.
Problema accesului la locuinţe sociale pentru grupurile vulnerabile nu este tratată în mod serios de Primăriile de sector şi, mai ales, de Primăria municipiului Bucureşti. În primul rând, stocul existent de locuinţe este infim raportat la nevoile existente. Ritmul actual de construire şi de achiziţionare a locuinţelor sociale este dovada clară a lipsei de interes a autorităţilor locale. Procesul de aplicare pentru o locuinţă socială este dificil, costisitor şi trebuie actualizat anual.
Puţinele locuinţe sociale care sunt disponibile anual se atribuie conform unor criterii discriminatorii, la nivelul tuturor Primăriilor de sector şi la nivelul Primăriei municipiului Bucureşti, cu excepţia meritorie a Primăriei Sectorului 5. Trebuie totuşi menţionat că Primăria sectorului 5 a atribuit în perioada 2014-2018 un număr total de 22 de locuinţe sociale, rezultând o medie de 4.5 locuinţe sociale atribuite anual. În concluzie, accesul la locuinţe sociale se face în mod discriminatoriu, autorităţile locale favorizându-şi proprii angajaţi în detrimentul persoanelor ce au cu adevărat nevoie de o locuinţă socială, inclusiv a persoanelor cu dizabilităţi, a celor de etnie romă, a persoanelor fără părinţi etc. Studiul include o serie de recomandări adresate Primăriilor de sector şi Primăriei municipiului Bucureşti, dintre care menţionăm:
1. Să elimine imediat, complet şi ireversibil criteriile discriminatorii semnalate, în special cel privind nivelul de studii şi cel privind calitatea de angajat în administraţia publică locală şi centrală;
2. Să aloce resursele necesare pentru construirea, reabilitarea sau achiziţionarea de imobile pentru a servi drept locuinţe sociale. Trebuie avute în vedere şi alte soluţii, precum imobilele al căror statut juridic este neclar şi care pot fi dobândite prin revendicare, imobilele care au fost confiscate, imobile care pot fi transferate în proprietatea autorităţilor locale de către alte instituţii locale sau naţionale şi, mai ales, alte imobile aflate deja în proprietatea autorităţilor locale.
3. Procedura de aplicare pentru o locuinţă socială trebuie simplificată în mod substanţial astfel intrucât depunerea dosarului să fie facilă pentru persoanele care aplică, raportat la statutul acestora de persoane vulnerabile social, cât şi gratuită, sens în care toate actele necesare trebuie eliberate în mod gratuit de autorităţile respective.
Studiul de caz s-a realizat în cadrul proiectului „Închiderea cercului – vulnerabilitatea locuirii romilor şi interesele din domeniul locuirii”, sprijinit printr-un grant din partea Fundaţiei Open Society Institute în cooperare cu OSIFE, din cadrul Open Society Foundations. Acesta este unul dintr-o serie de cinci studii de caz privind situaţii diverse de vulnerabilitate a locuirii romilor din Cluj Napoca, Alba Iulia, Aiud, Constanţa şi Bucureşti, studii care includ mărturii ale oamenilor din comunităţi, cadrul legal şi o serie de recomandări. Situaţiile au fost documentate şi de jurnalişti, care au publicat independent articole despre fiecare comunitate în parte, respectiv Povestea unui eşec administrativ la Alba Iulia. Cazul „Turturica , Pata Rât – Turnesolul Clujului, Cine m-a pus să vin aici? Dar altundeva unde să mă duc? şi Cartierul de coşmar al Aiudului. Oameni forţaţi să trăiască în sărăcie.
Centrul de Resurse Juridice (CRJ) este o organizaţie non-guvernamentală, înfiinţată în anul 1998 de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă, care acţionează pentru crearea şi funcţionarea unui cadru legal şi instituţional care să asigure respectarea drepturilor omului şi a egalităţii de şanse şi pentru accesul liber la un act de justiţie echitabil.