CCR: Prevederile OUG privind amenzile sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate

Curtea Constituţională a României (CCR) a decis miercuri că prevederile art. 28 din OUG 1/1999, prin care au fost stabilite amenzile pentru nerespectarea restricţiilor în perioada stării de urgenţă, sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, iar stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a poliţiştilor.

CCR susţine, într-un comunicat de presă, că dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale.

În aceste condiţii, actele normative cu putere de lege şi actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condiţiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate. Or, Curtea constată că dispoziţiile art.28 alin.(1) prin sintagma ‘nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenţie’ califică drept contravenţie încălcarea obligaţiei generale de a respecta şi de a aplica toate măsurile stabilite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională”, spune CCR.

Pe de altă parte, judecătorii constituţionali consideră că lipsa de claritate a prevederilor OUG 1/1999 face ca poliţiştii să aplice în mod arbitrar amenzile.

„În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei”, precizează CCR.

Mai mult, consideră judecătorii CCR, prevederile art. 28 din OUG 1/1999 stabilesc în mod nediferenţiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeaşi sancţiune contravenţională principală.

În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale complementare, deşi legea prevede ca acestea se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancţiunea complementară aplicabilă.

„În concluzie, Curtea a constatat că prevederile art.28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum şi principiul restrângerii proporţionale a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituţie”, se arată în decizia CCR.

Tot miercuri, CCR a decis că OUG nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea OUG nr.1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă este neconstituţională, în ansamblul său.

În esenţă, CCR declară că restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale nu se poate face prin ordonanţe de urgenţă, ci printr-o lege organică adoptată în Parlament.

CCR spune că actul normativ care reglementează regimul juridic al stării de asediu şi al stării de urgenţă are ca scop crearea cadrului legal al măsurilor excepţionale impuse de gestionarea situaţiei de criză, măsuri care, prin ele însele, afectează drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor.

„Cu alte cuvinte, raţiunea legii este tocmai aceea de a constitui temeiul legal al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, în acord cu imperativul constituţional stabilit în art.53 alin.(1), precum şi temeiul legal al măsurilor excepţionale care pot viza inclusiv atribuţii ale instituţiilor fundamentale ale statului. Reţinând că actul normativ care restrânge/afectează drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor sau instituţii fundamentale ale statului cade în sfera
interdicţiei prevăzute de art.115 alin.(6) din Constituţie, Curtea a constatat că, în actualul cadru constituţional, un atare act nu poate fi decât o lege, ca act formal al Parlamentului, adoptată cu respectarea dispoziţiilor art.73 alin.(3) lit.g) din Constituţie, în regim de lege organică”, arată CCR.

În opinia CCR, OUG 34/2020 pentru modificarea şi completarea OUG 1/1999 a fost adoptată cu încălcarea art.115 alin.(6) din Constituţie, întrucât prin conţinutul său normativ a vizat restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul de proprietate, dreptul la muncă şi protecţie socială, dreptul la informare, libertatea economică).

Curtea Constituţională a României (CCR) a admis, miercuri, sesizarea Avocatului Poporului asupra Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului prin care se reglementează cuantumul amenzilor pe perioada stării de urgenţă.

Avocatul Poporului a formulat excepţie de neconstituţionalitate cu referire la două articole din OUG 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, precum şi cu privire la prevederi din OUG 34/2020, care modifică OUG 1/1999.

În opinia Avocatului Poporului, prevederile art. 14 lit. c indice 1) – f) din OUG 1/1999 sunt neconstituţionale, întrucât permit preşedintelui României să legifereze în domenii pentru care Legea fundamentală cere intervenţia legiuitorului primar sau a celui delegat prin modificarea unor legi organice şi prin restrângerea efectivă a exerciţiului drepturilor omului.

Reprezentanta Ministerului Public a arătat, miercuri, în faţa judecătorilor constituţionali că este vorba de competenţe „legate” ale preşedintelui şi ale Parlamentului – preşedintele a decretat instituirea stării de urgenţă şi a solicitat aprobarea Parlamentului, care a încuviinţat măsura şi apoi prelungirea ei.

Avocatul Poporului a mai apreciat în sesizare că art. 28 din OUG 1/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este formulat într-un mod atât de general, încât normele legale sunt lipsite total de previzibilitate şi claritate, ceea ce determină imposibilitatea destinatarului legii, şi anume persoana care ar încălca prevederile art. 9 din OUG 1/1999, de a-şi stabili conduita de urmat, în lipsa unei descrieri riguroase a unei fapte contravenţionale.

„Prevederile aticolului 9 şi ale aticolului 28 din OUG 1/1999, pe lângă această obligaţie mult prea generală de a respecta anumite norme, stabilesc şi sancţiuni contravenţionale fără a oferi minime criterii în aplicarea acestora, în mod diferenţiat. În acest context, sunt create premisele unei interpretări subiective şi discreţionare de către agenţii constatatori a normelor legale, (…) în lipsa unor repere obiective de apreciere şi a unei fapte individualizate. Or, această manieră generală de legiferare aduce atingere unor principii constituţionale, printre care principiul legalităţii, care presupune existenţa unor norme de drept precise şi previzibile în aplicarea lor”, a explicat reprezentanta Avocatului Poporului, Ileana Frimu, în cadrul şedinţei publice a CCR.

Pe de altă parte, a spus Frimu, lipsa definirii conţinutului constitutiv şi juridic al faptelor ce constituie contravenţii, în afara unor criterii obiective, va pune contravenientul în situaţia să-şi demonstreze nevinovăţia prin faptul că nu a săvârşit fapta respectivă, care nu este descrisă în mod concret în niciun act normativ.

Reprezentanta Ministerului Public a susţinut că reglementarea acestor contravenţii trebuie analizată „prin filtrul situaţiei de excepţie”, şi anume starea de urgenţă