În Liban, în anul 1983, s-a născut cântăreţul rom Bin Bella
Al-Hunteer, zis Bilal. Numele lui este cunoscut mai puţin la noi, dar în lumea
arabă este un apreciat artist. De altfel, Bilal este chiar numit Prinţul
“Țigan” al arabilor. El cântă muzică orientală, cu influenţe rome, iar pasiunea
sa pentru acest gen muzical este datorată cu precădere faptului că artistul
provine dintr-o familie de romi nomazi. Acesta este şi motivul pentru care
Bilal cântă nu atât în arabă, cât mai ales în domari, limba părinţilor şi a
neamului său.
Înainte de a deveni muzician cunoscut, Prinţul rom al
arabilor de astăzi lustruia pe stradă pantofii celor bogaţi. Acesta a fost, în
fond, marele său noroc: într-o zi, în timp ce făcea pantofii unui client,
undeva pe o stradă din Beirut, micul Bilal de atunci a început… să cânte. Se
întâmpla în 1997, pe când avea doar 14 ani. Michael Elefteriades, omul politic
şi producătorul muzical greco-libanez l-a auzit atunci cântând şi a înţeles pe
loc că puştiul va avea mare succes nu în lustruitul pantofilor, ci… în muzică.
Şi încă ceva: Bilal este singurul artist care cântă în
dialectul domari, despre care spune că este foarte asemănător cu romani, limba
vorbită de romii din România, Bulgaria şi fosta Iugoslavie.
Sursa: Talida Stănică, „Kestiuni rome. O incursiune în
cultura, istoria și tradițiile romilor”, București, 2014
